tăișuri

fuga ta e o lamă zvîrcolind tăișuri printre coastele mele întinse ca un lan de porumb dincolo de orice promisiune mă plimb prin cimitirul epuizant de bej și obsedat de revenirile tale pînă la ultimul hohot de nerv și rana din piept mi se usucă asemeni unui vrej de fasole pe care-l las și îl url la voia nepăsării fuga ta e un mort care-și răsucește gheara ca pe o cheie nepotrivită între omoplații mei înverșunați de toate păcatele și bocetele cărnii de o suferință pe care o așez liniștită în sertar ca pe un revolver fără gloanțe