în doi

mașinile au răgușit sub ploile violet ce au încolțit ca niște fiare strada principală merg cu brațele încleștate la spate urletul tălpii s-a lipit ca o gumă de asfaltul hărțuit de nevrozele gri bacoviene ceaiul pe care-l pregătești așteptîndu-mă se chircește bizar de somnambul în placenta mea roz sunt mama sau tatăl lui surogat cînd vom face dragoste îl vom naște împreună acum el merge în mine rîde nervos la orice căscat de claxon ne mergem în doi ca niște siamezi revoltați de această toamnă de ou mașinile au răgușit în spatele nostru vomitînd resturi de ploaie dorul tău mă trage de palton mi se urcă pe umeri ca o felină înnoptînd semafoare din părul meu a căzut un ochi încă un ochi a treia castană al patrulea cer strada își vindecă moartea în timpanele mele care nu vor să mai ascundă nici o busolă cînd vom face dragoste mașinile se vor topi încet ca vata de zahăr merg cu urmele de ruj ale brațelor tale zgîrîindu-mi spatele într-un spasm de cadavru într-o așteptare pe care o număr și o deznumăr o rostogolesc văpaie printre sîni mă arunc în ea ca într-o cadă de baie înmugurind spuma cu respirări puerile îmi simt plămînii două crengi de cireș de una se agață tresărirea mea roz pe alta se cațără lumina felinarului spart de la capătul străzii cînd vom face dragoste al patrulea cer va arunca între noi a cincea castană