Jurnale

privesc neputincioasă la moartea mea învelită într-o bucată veche de ziar dusă de o oarecare palmă unui cerșetor care poate m-a iubit printre țevile găurite de foamea îndurerată a genunchilor

fuga ta e o lamă zvîrcolind tăișuri printre coastele mele întinse ca un lan de porumb dincolo de orice promisiune mă plimb prin cimitirul epuizant de bej și obsedat de revenirile tale pînă la

mașinile au răgușit sub ploile violet ce au încolțit ca niște fiare strada principală merg cu brațele încleștate la spate urletul tălpii s-a lipit ca o gumă de asfaltul hărțuit de

dorința atîrnă în mine ca un ștreang așteptînd să trosnesc să plesnesc a trup incinerat în cercurile lăptoase ale voluptății în burta mea cu miros de odaie vocalele se umflă balon pînă cînd mă

pașii niște pitici goi jucînd șotronul pe marginile stacojii ale ombilicului meu făcînd dragoste sub un toc de pantof înlănțuit de poftele reci ale rozătoarelor ce-și învârt privirile într-o

în palme îți cresc pești sunetul gri al telefonului aproape defect în vinovăția sa îți adulmecă continuu răpusa mișcare de cerb ce-ai zice să ne apucăm strîns de gînduri și să mergem

minte-mă pînă la sfîrșitul minciunii între un plus și un minus într-o hoinăreală de buze ireal de banală prin fumul roz de țigară ce-l seducem în palmă ca pe un miez de pepene roșu urăște-mă