mariana fulger

Și aici e frumos. Iubirea e mai bine s-o împarți cu cine nu poți fi. Nu te va dezamăgi niciodată, mai ales dacă nu i-ai văzut decât o fotografie sau mai multe - chipuri. Cum să urăști un astfel de om? Ce ți-a făcut? Vezi, condiția e să nu ceri niciodată mai mult, altfel, mai rămâi cu un dor de tulpină. O zi fericită.

Vorba lui Florian, frumoasă. O poezie scurtă - un înțeles prelung. O zi minunată.

Cum poți să-ți fracturezi un picior căzând pe gânduri, măi omule? De ce nu ți-ai fracturat un gând? Nici nu mai aveai nevoie de tijă de argint, că-ți aduceam eu o tijă, de crin. Frumos, n-am ce zice, m-ai vrăjit de tot. Astăzi o să umblu iar năucă, și tare mi-e teamă să nu cad pe vreun suflet, că eu mai rătăcesc și prin astea. O dimineață fericită.

Un crâmpei de rai, într-o dimineață fericită. O dimineață fericită, prin urmare.

Am un prieten căruia i-am spus zilele trecute vreo jumătate de oră, pe messenger, \"Nu ești.\", după ce mi-a scris că e olog, sufletește. Inițial, îmi spusese că s-a despărțit de iubită. Era a doua. Prima a fost fiica mea cea mică, pe care nu poate s-o uite. Un tânăr deja. La toamnă, pleacă pe mare. Fiica mea merge pe drumul ei. Îi iubesc pe amândoi - părintește. Tu, cu ochii închiși, niciodată atenți, dar cu un deosebit simț muzical. Frumoasă din nou poezia ta. O dimineață fericită, dar nu ești! Nu ești, și pace! Păi, dacă îți spun că nu ești? Nu ești.

Aș pune \"și acum\", Bogdane, să nu te superi. Ar avea o curgere și mai lină. Frumos. Felicitări și o noapte fericită. Prea mulți de f.

Măi, Tavy, nu știu dacă este permisă o astfel de adresare, să-mi fie iertată intenția, ce să mai cred despre tine? Când Basarabia, când Europa, când poezia de ne lasă muți, acum te dai pe tobogan în epigramă. Frumos. O seară fericită, în parc, printre jucării, copil tu și ei adulți.

Poftim. Ia telecomanda. E ultima. De acum, voi deschide televizorul cu degetul, pe canalele de știri, să văd când mai ninge cu bucurii de Crăciun. Am auzit că se vor împărți daruri de înălțare, se spune că vom primi fiecare câte o aripă măcar, aviară, să ne ridicăm la nivelul cerut de... Unde Dumnezeu voiam să ajung? Eu, nicăieri. Noi? Păi nu suntem în Europa? Cred că din cauza inundațiilor s-a schimbat ceva, pe dedesubt. S-or fi mișcat faliile și Europa o fi dincolo de noi. Mare năzbâtie și geografia asta. Dar și ploile au foarte multă vină. O seară la fel de plăcută.

Felicitări blăjenilor pentru rezultatele deosebite. Cât despre teritoriile pierdute prin dictatul de la Viena, aș spune și eu ca ostașul acela care a mers la paradă după dicatat în costum civil. Am dat uniforma la curățat. M-am p... pe ea după ce am aflat cum a cedat guvernul nostru la Viena. O seară plăcută.

Să-ți faci un ceai, să nu răcești. Și o baie fierbinte. Ce ai scris la cofetărie? Ieri am întâlnit un boem, la margine de drum, cu un volum de versuri într-o mână, în care ținea o foaie de hîrtie cu un trandafir, și un crâmpei de creion în cealaltă. La gât, avea un Hristos atârnat de un fir de bumbac. Din când în când, nota ceva pe hârtie, apoi privea în lungul drumului. Când a început ploaia aceea năprasnică, el era tot acolo. În jur doar câmp și în depărtare geamătul mării. N-avea unde să se ascundă, așa că a rămas acolo. Șoptea doar: Doamne, unde e casa mea? Am visat-o, trebuia să fie undeva, dar unde, Doamne? La un moment dat, vântul i-a zburat foaia cu trandafirul pe o movilă. Ca prin minune, trandafirul s-a ridicat de pe hîrtie și a rostit: Iată casa ta! Unde? a întrebat omul, nu văd nimic. Privește cu sufletul, i-a spus trandafirul. Boemul a privit și a văzut, într-adevăr, o casă cu ferestre și ușă, și cu grădină alături. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru acele clipe fericire. Asta am scris eu în timpul acelei ploi, în franțuzește, mai mult sau mai puțin. De aceea te-am întrebat ce ai scris la cofetărie. Mi s-a părut normal să fi scris ceva. Frumoasă scrierea ta. O seară plăcută.

Ca o bună constănțeacă ce sunt, mă alătur celor care ți-au lăudat poezia și-ți dau doar un colț de steluță, pentru că doar pe acesta îl am. Ai scris bine. Sunt mândră de tine. O seară fericită.

M-ai mituit cu cei mai modeste monede, mi se pare genial - să nu modifici. Dă și bruma de păcate și semințele stricate, dar dă-mi, chiar de la început, mai ales atunci, cuvintele frumoase, să scriu după ele povești care nu vor minți. Frumos. O dimineață fericită.

Mă închin și eu. Frumos din nou. O dimineață fericită.

Aș spune că nu migrează de tot. Așa pare. Privește lucrurile din alt unghi și vei vedea că poți ațipi la noapte. Iar ai scris frumos și iar îți mulțumesc. Și ca să nu te superi, îți dedic ultima mea poezie, care stătea în atelier, fără nici un rost, și am șters-o.
seară de sâmbătă
plecăciune
același tu –
fermecător
aceeași eu –
încântată
aceeași atingere tandră
aceiași genunchi
tremurători
aceleași priviri
căutându-se
aceeași mistuire
pe gâtul meu alung
pe lobul urechii tale stângi
aceleași zvâcniri de ritm
aceeași dorință
aceeași muzică
în surdină
același tu
aceeași eu
aceeași fericire
O seară minunată.

Multă baftă și în astfel de parcursuri literare, Mariana. O seară plăcută.

Mariana. Frumos, Tavy. Te descurci bine oricum. O seară plăcută.

te plătesc și nu vreau să-mi arăți nimic. Am văzut destul -dintr-o privire. E minunat - textul. Bună dimineața.

și am citit cu inima mică, mică de tot, temându-mă de o altă melancolie, dar cum mi-a mai zâmbit sufletul și cât de mult s-a grăbit să parcurgă tot. E minunat, profesore. Mulțumesc frumos. Plec cu inima împăcată. Râzi și tu un pic. O seară de vis.

Frumoasă oda ta română și dureroasă. O seară liniștită.

Minunate minunile tale și plăcută trecerea prin sufletul tău. Mai trec. O seară deosebită.