o priveam
stătea calmă puțin zgribulită pe
pervazul obiectului ce ne separă
eu așezat pe mormântul rece
cu mâinile pipăindu-mi amintirile
respiram mirarea din aerul ei
îmi vorbea
așa ai stat lângă mine absentă
privind în hăul ce se năștea între noi
ai deschis gura o dată și ai hulit
iar dacă te-am înțeles
a fost pentru că întreaga ta ființă
am așezat-o pe locul
ochii se rezeamă de cearcănele negre
ridurile adânci par tranșee pline cu soldați răniți
sângele miroase a colesterol
inima slăbită a pagubă pompează moarte în vene
repaos cer toate și-o mână
iar te bălăcești în apele mele
și-mi rânjești în față ca un dobitoc în călduri și
dacă am vrut să te opresc din jaful tău
spunând o rugăciune
ai mai chemat un confrate
cu o pungă de plastic în
ziua asta la fel ca cea de ieri
s-a înfipt adânc în duhul meu ca
un cui de oțel.
în mod sigur o să-mi pice nervii
pe ziua de mâine pentru că în zori
va face copy-paste la ziua asta.
soarele
mâine și poimâine
să nu-mi tulburați apele
și nici liniștea lăsată în
colțul sufletului la dospit
sunt plecat puțin în
lumea de dincolo
să culeg mere pădurețe
îi datorez celui cu
părul alb
trăire ilogică
după o pauză lungă
colorată rațional
atunci ți-ai mișcat mâna
și mi-ai atins
involuntar tâmpla
am întors capul agale spre tine
văzând în ochii tăi închiși
ca pe un ecran
în tinda sufletului
am găsit o invitație la
spectacolul nostru pe care
inima ta vrea să mi-l ofere
și iar m-am abandonat
în uitare pe drumul ce
duce spre ființa ta
astăzi te-ai îmbrăcat în
plecăm?
da, haide să plecăm
și plecat am fost
ieri de dimineață
îmbrăcat cu cămașă albă
pe umeri epoleți
și cu cravata de pionier
atârnată de gât
la școala de la stradă
mi-au dat ca să
haai la oalee
oalee vindeem
se aude pe străzile
întortocheate
așezate ca o pânză
de păianjen
peste satul
cu nume sugestiv
demn de știrile de la ora cinci
câinii latră a pagubă
copiii
te îmbrățișez femeie
chiar dacă toamna
din sufletele noastre
este mai târzie decât
toamna care
iată
își scutură frunzele
pe alei pustii
te îmbrățisez femeie
chiar dacă chipul
sunt dependent de singurătate
tovarășa mea
în cele patru anotimpuri
tandem nefericit sau poate
un dar divin
născut din ape înspumate
câteodată
aș vrea s-o părăsesc
s-o las uitată-n
cu securea deasupra capului
și cu grăunțe în troc
își numără ultimele clipele din viață
astăzi este ziua cea mare pentru ei
ultima zi pentru el
călăul mai hârbar decât
vecinii din cotețul
astăzi vreau sa respir un aer de vacanță
să îmi adun gândurile
împrăștiate abuziv prin tot cartierul
să așez șezlongul pe
balconul cu fațadă de austeritate
și să-mi impun un soi de relaxare
Încerc să mă odihnesc,
Vecina de la doi bate șnițele,
câinele pripas latră în dușmănie
la toți care trec.
Þiganii au nuntă în stradă lângă un cimitir
unde alt destin a devenit pulbere.
La Tv
primește-mă în casa ta de lut
zdrențuită de cartușele timpului
bătută de vânturi năpraznice
trimise de cine știe cine
în fiecare zi
în fiecare ceas
dă-mi voie să-ți oblojesc rănile
să-ți
Singurătatea îmi pavează drumul spre necunoscut
cu lacrimi de sânge,
născute din dorul pentru viață.
Drumul pe care calc
este croit pe măsura pașilor mei,
unic pentru trupul meu și dureros de