Poezie
atitudine
1 min lectură·
Mediu
ochii se rezeamă de cearcănele negre
ridurile adânci par tranșee pline cu soldați răniți
sângele miroase a colesterol
inima slăbită a pagubă pompează moarte în vene
repaos cer toate și-o mână de coșciug
mumie în mișcare cu părul alb și rar
picioare descărnate și mâini refolosite
gingii însângerate plămâni uscați de foc
clipele ce se arată goale cerșesc ultima suflare
minute întârziate din zile zbuciumate
un drum spre maluri rupte din spate ape tulburi
foșnet trist de frunze sub pașii triști ai vieții
cuget pârjolit în dogoarea vremii mute
o inimă un gând și ochii pulsarii din cenușă
așa mă văd în luciul lor, rănit
printre alte gânduri rup o frază
voit oglinzile-au îmbătrânit
pocindu-mi trupu’ în metastază
și-am hotărât demult să sparg tot ce îmi arată cum arăt
nici ochii altuia nu-i mai suport privindu-i, în ei mă oglindesc
în clipele rămase până la urmă
iubesc doar poze în accente de alb și negru cu
vârste cuprinse între cinci și patruzeci și cinci
primul cinci nu a fost niciodată al meu
următorul cinci resemnare
de la cincizeci
mă tot trec cu vederea
002377
0