puțină pleavă iar restul cer
o priveam stătea calmă puțin zgribulită pe pervazul obiectului ce ne separă eu așezat pe mormântul rece cu mâinile pipăindu-mi amintirile respiram mirarea din aerul ei îmi vorbea
eu și coasta lipsă
așa ai stat lângă mine absentă privind în hăul ce se năștea între noi ai deschis gura o dată și ai hulit iar dacă te-am înțeles a fost pentru că întreaga ta ființă am așezat-o pe locul
atitudine
ochii se rezeamă de cearcănele negre ridurile adânci par tranșee pline cu soldați răniți sângele miroase a colesterol inima slăbită a pagubă pompează moarte în vene repaos cer toate și-o mână
reflecție
iar te bălăcești în apele mele și-mi rânjești în față ca un dobitoc în călduri și dacă am vrut să te opresc din jaful tău spunând o rugăciune ai mai chemat un confrate cu o pungă de plastic în
end
ziua asta la fel ca cea de ieri s-a înfipt adânc în duhul meu ca un cui de oțel. în mod sigur o să-mi pice nervii pe ziua de mâine pentru că în zori va face copy-paste la ziua asta. soarele
dialog în pat
Ea întreabă, bănuiești, După multe ezitări: -Dragul meu, tu mă iubești? -Dar ce crezi că fac, flotări?
ghicitoare
Un pătrat perfect, aș spune, Altele mai mici în el, Cifrele par o minune Când le rândui într-un fel.
poate mai amân puțin
mâine și poimâine să nu-mi tulburați apele și nici liniștea lăsată în colțul sufletului la dospit sunt plecat puțin în lumea de dincolo să culeg mere pădurețe îi datorez celui cu părul alb
partitură pentru noi
trăire ilogică după o pauză lungă colorată rațional atunci ți-ai mișcat mâna și mi-ai atins involuntar tâmpla am întors capul agale spre tine văzând în ochii tăi închiși ca pe un ecran
picătura ochilor umezi
în tinda sufletului am găsit o invitație la spectacolul nostru pe care inima ta vrea să mi-l ofere și iar m-am abandonat în uitare pe drumul ce duce spre ființa ta astăzi te-ai îmbrăcat în
retrospectivă
plecăm? da, haide să plecăm și plecat am fost ieri de dimineață îmbrăcat cu cămașă albă pe umeri epoleți și cu cravata de pionier atârnată de gât la școala de la stradă mi-au dat ca să
satul lenevari
haai la oalee oalee vindeem se aude pe străzile întortocheate așezate ca o pânză de păianjen peste satul cu nume sugestiv demn de știrile de la ora cinci câinii latră a pagubă copiii
dincolo de amprente
te îmbrățișez femeie chiar dacă toamna din sufletele noastre este mai târzie decât toamna care iată își scutură frunzele pe alei pustii te îmbrățisez femeie chiar dacă chipul
fiica mea liniștea
sunt dependent de singurătate tovarășa mea în cele patru anotimpuri tandem nefericit sau poate un dar divin născut din ape înspumate câteodată aș vrea s-o părăsesc s-o las uitată-n
ghicitoare
6 litere măsoară, timp ce trece Se consumă-n maxim 10, 20 de fete șic În pachete, surori bune pot să zic.
premoniție
cu securea deasupra capului și cu grăunțe în troc își numără ultimele clipele din viață astăzi este ziua cea mare pentru ei ultima zi pentru el călăul mai hârbar decât vecinii din cotețul
temă pentru acasă
astăzi vreau sa respir un aer de vacanță să îmi adun gândurile împrăștiate abuziv prin tot cartierul să așez șezlongul pe balconul cu fațadă de austeritate și să-mi impun un soi de relaxare
fiecare cu ce-l doare
Încerc să mă odihnesc, Vecina de la doi bate șnițele, câinele pripas latră în dușmănie la toți care trec. Þiganii au nuntă în stradă lângă un cimitir unde alt destin a devenit pulbere. La Tv
Femeia de serviciu
primește-mă în casa ta de lut zdrențuită de cartușele timpului bătută de vânturi năpraznice trimise de cine știe cine în fiecare zi în fiecare ceas dă-mi voie să-ți oblojesc rănile să-ți
Din clișeele lunii
Singurătatea îmi pavează drumul spre necunoscut cu lacrimi de sânge, născute din dorul pentru viață. Drumul pe care calc este croit pe măsura pașilor mei, unic pentru trupul meu și dureros de
