Poezie
fiica mea liniștea
deznădejde sau dar de nuntă
1 min lectură·
Mediu
sunt dependent de singurătate
tovarășa mea
în cele patru anotimpuri
tandem nefericit sau poate
un dar divin
născut din ape înspumate
câteodată
aș vrea s-o părăsesc
s-o las uitată-n urmă
dar dincolo m-așteaptă
urgia mereu crescândă
a lumii zgomotoase
forfotul străzilor care
nu duc niciunde
din tropot de cal bezmetic
într-o noapte haihuie
se va naște o fiică duplicat ce
va vrea sa-mi spună tată
când ochii-i va deschide
deznădejde pentru cei muriți
și un dar de nuntă pentru
cei ce încă mai respiră
iar ea cea care îmi suflă-n ceafă
va necheza haotic
spunându-mi fără încetare
șoapta din fântâni
de mult secate
e liniștea ce te va cuprinde
și te va arde până la cenușă
un murmur e cuvântul
ce sună a mirare
culori complementare
uitate într-o vitrină
altar de vorbe și
gânduri ostenite
sunt rente viagere
primite pe sub mână
slogan isteric
se aude-n depărtare
nu tulburați tăcerea
din muc de lumânare
și nu călcați pe iarba
proaspăt încolțită
044126
0
la fel titlul, cred ca poate fi inlocuit de subtitlu... e doar o parere!
cu ganduri bune
anana