Maria Tirenescu

Se vede că ești în temă. Ai condus bine dialogul, ai scos în evidență prin ce trebuie să treacă un cadru didactic, ai reușit să explici de ce sunt rezultatele care sunt... Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost finalul, pe care nu l-am intuit. Am fost prea atentă să citesc...

Pe scurt, mi-a plăcut.

Am fost emoționată și am mâncat o literă. Trenul circula...

Mă bucur că fotografiile făcute pe Valea Izei v-au inspirat să scrieți haiku! Frumos și emoționant!

Am încercat și eu sa scriu haiku inspirată de asemenea imagini. Le-am văzut cu ochii mei. Dacă în primii doi ani am locuit în clădirea școlii în care am văzut lumina zilei, în comuna Săcel, iar în ceilalți 20 de ani am locuit în orașul Vișeu de Sus, nu am ratat nicio ocazie să vizitez acele locuri despre care am văzut că ați scris aici. E drept că din 2003, de când părinții mei nu mai sunt, nu am mai trecut prin Maramureș, dar am rude și corespondez cu mai mulți prieteni care au rămas acolo.

Cristina, e bine că ai scris despre câteva localități, obiective turistice și realizări ale locuitorilor acelor meleaguri. Te rog să corectezi câte ceva: Botiza, Ieud, Poienile Izei sunt comune. Săcel e una dintre cele mai "lungi" comune. Venind dinspre Dealul Ștefăniței, ai nevoie de mai bine de o oră să o parcurgi cu mașina, numai pe șoseaua națională. Vișeu de Jos era o comună împortantă, nod de cale ferată, în vremea în care circul trenul spre orașul Borșa. Dar, desființându-se această cale de comunicație, comuna nu s-a mai întins. Și mai trebuie ceva corectat: "Biserica din lemn este numită după Sf. Paraschiva și a fost construită în secolul al XXIII-lea în orașul Vișeu de Jos." Suntem în secolul al XXI-lea. Despre greșelile de tastare, lipsă litere, nu spun. Le poți vedea.

Felicitări pentru perseverență și modul în care vă uniți eforturile pentru crearea acestui gen de lanțuri ale prieteniei! Succes în continuare!

Mulțumim pentru felicitări, Florentina!
Copiii sunt buni și sunt sigură că vor mai participa la concursuri și vor avea rezultate remarcabile.

Mulțumesc pentru atenționare! Cred că m-am grăbit și am pierdut din vedere diacriticele.

\"Petale de cireș\"... Așa au tradus autorii. De altfel, în varianta engleză, au scris \"cherry petal\", respectv \"cherry petals\". M-am străduit să traduc bine. Atât m-am priceput.

Cu prietenie, Maria

Chiar să fi fost taifun?
oaspeți în chimonouri
și aromă de ceai

Dacă scrieți:

Chiar a fost taifun...
oaspeți în chimonouri
și-aromă de ceai

e corect, e haiku. Întrebarea din primul vers mi se pare destul de bine folosită, cu toate că are 6 silabe. Se admit asemenea excepții de la regulă. Mie îmi place ideea haiku-ului.

Maria

Atâta timp cât poeții nu pot publica singuri, e bine că pot fi cunoscuți prin volume colective. Chiar merită felicitări.

Mulțumim!

Maria

Mijloc de vară -
în căruțele cu fân
nici o țărancă

E o variantă. Nu plinul dă valoare haiku-ului, ci golul.

Maria

Turma de oi
pe dealul defrișat -
gol și ceaunul

Așa îmi sună mai bine.

Maria

Puteai să cauți puțin pe internet. Dar nu fi necăjit! Nu mulți cititori au cunoștințe de biologie. Eu știam despre obiceiurile țânțarilor de la bunicul meu. La Eforie Sud, în 1959, am dormit două nopți sub cerul liber. Casa bunicilor era închiriată. (Ei aveau o \"coșmelie\" din panouri de placaj. Nu încăpeam toți și i-a culcat acolo pe sora mea și pe fratele meu. Mama s-a sacrificat, cu mine. Dar mie îmi pare bine că a fost așa!)

Dar țânțarii lui Basho au supraviețuit și te-au înțepat. Pe mine mă deranjează țiuitul.

Maria

Poemele sunt reușite, dar eu am citit că numai doamnele țânțarului se hrănesc cu sânge. Domnii se hrănesc cu sevă de plante. E păcat că tot pe bieții țânțari cade vina!

(țânțăroaica sau doamna țânțarului?, cum e corect?)

Maria

Ați auzit de grindină caldă? Eu nu.

În haiku, nu trebuie să scrii prea mult, epitetele se folosesc cu zgârcenie, trebuie să existe două planuri în contrast sau chiar fără legătură la prima vedere. Ajunge un cuvânt care să sugereze anotimpul. Aici, grindina ne sugerează că e vară. Apoi, se poate spune ce face bunicul, ceva despre natură, să lipsească ceva, nu să ne gândim la abundență.

Dacă e posibil, poemul trebuie să răspundă la întrebările : unde?, ce?, când? sau măcar la două dintre ele. Și versurile ar putea să fie chiar răspunsurile.

Maria

Intenția mea a fost să semnalez apariția cărților. Amănunte se pot da în comentarii. Ar fi fost prea mult dacă aș fi scris separat despre fiecare carte. Cred că e mai bine că le-am considerat împreună.

Din lista autorilor se vede că grupul e în mișcare și că sunt din ce în ce mai mulți cei care scriu haiku. Și care au rezultate meritorii.

Ce mă bucură pe mine mai mult? Faptul că pe Agonia sunt persoane care preferă anumite specii literare, dar care colaborează foarte bine cu autori oarecum \"specializați\" pe alte genuri. Scriind, așa cum ai spus, se aduna material pentru niște viitoare cărți.

Maria

E frumos la țară. Văd că v-a inspirat. Am citit aici două haiku-uri reușite. Se vede că vă place atmosfera de la țară, dar și stilul acesta laconic.

Maria

Mulțumim pentru semne!

Mie îmi place cocorul care țipă. E mai mult sugerat, dar imi place tocmai pentru ca nu sunt toate detaliile. Ca în haiku.

Maria

Primul volum se numește \"Primul cocor\". Despre el s-a scris pe Agonia in 2009. E prea devreme să presupunem ce titlu va avea următorul volum, dar e sigur că vor urma și alele. Grupul are multă energie.

Mulțumim pentru felicitări!

Maria

Copiii rețin mai ușor textele cu ritm și rimă. Ideile sunt bune, dar forma cred că trebuie adaptată vârstei căreia i se adresează.

Maria

Domnul Marin Toma, președintele Asociației pentru Dezvoltarea și Promovarea Spiritului Rural Dor–Mărunt, mi-a trimis lista și diplomele.

Atmosfera din castelul părăsit emoționează. Singurătatea și răceala lunii mă impresionează. Bănuiesc că și ceilalți cititori au aceleași reacții.

Bănuiesc că e un moment dintr-o seară de toamnă. Frumos.

Maria

Vă mulțumesc pentru comentariu!

Încerc să adun cioburi din alt veac... Poate împreună vor reface atmosfera copilăriei și tinereții noastre. Mai multă liniște, înțelegere, calm, sentiment...

(Scriu puțin și nu postez decât după ce povestirile apar în reviste. Toate revistele cer texte nepublicate.)

Cu prietenie, Maria