Să știi, măicuța mea…

Când am venit de la școală, am găsit-o pe mama privind fotografii. Erau vechi, îngălbenite, decolorate Mi-a atras atenția o fotografie de nuntă. Am luat-o. Nu am recunoscut persoanele. - Cine sunt? - Scrie pe dos. Citesc: „Familiei Constantin Badea, cu aleasă considerație”. - Nu e clar… A. Spătaru? - Da, am luat poza de la Eforie, astă-vară. Mi-a dat-o tata. - Știi că vine Dan Spătaru la Vișeu? Am văzut afișul. - De aceea căutam fotografia. * Lume multă. Sala plină. Mama ședea pe un scaun adus din sala de repetiții. Am preferat să rămân în picioare. Aflat la începutul carierei, Dan Spătaru a cântat printre primii. Aplaudat și rechemat pe scenă, el reia cântecul „Măicuța mea”. Mama îmi face semn și ne îndreptăm spre scena. Urcăm treptele și intrăm în culise. Așteptăm să se termine cântecul. Aplauze, Dan Spătaru iese din nou pe scenă, mulțumește publicului care cere bis. Mai cântă o strofă din cântec și iese. Mama îl oprește: - Vă rog să îmi dați un autograf… - Cu plăcere, dar nu am pe ce, nici cu ce… - Eventual pe fotografia asta, spune mama și scoate poza din poșetă. Vă dau și stiloul meu. Dan Spătaru rămâne mut. Privește poza, o privește pe mama, se uită și la mine și nu spune nimic. După câteva secunde, întreabă: - De unde aveți poza? - De la tata. Îi cunoașteți pe miri? - Sunt părinții mei, șoptește artistul. - Tata a fost notar în Oltina și a participat la nunta părinților dumneavoastră. Eu sunt născută în Tortoman, dar am locuit un timp la Oltina, unde erau bunicii din partea mamei… Dan Spătaru se bucura că poate să schimbe câteva cuvinte cu cineva care cunoaște Dobrogea. A scris pe dosul pozei: „În amintirea măicuței mele” și a semnat. I-am lăsat vorbind și am plecat în sală. De Ziua Internațională a Femeii, Radio România a difuzat, așa cum mă așteptam, cântecul interpretat de Dan Spătaru. De mai bine de o lună mă gândeam să povestesc întâmplarea legată de acest cântec, de acest artist. Am revăzut de zeci de ori cu ochii minții această scenă și m-au urmărit cuvintele… „Să știi, măicuța mea, Că port icoana ta În fiecare gând, Oriunde și oricând. Te-aud cum îmi cântai, Te văd cum îmi zâmbeai Și-ți văd și lacrima din ochi Când, uneori, mă dojeneai. Aș vrea să mă mai cerți, Aș vrea să mă mai ierți, Și-n mângâierea ta, Să-ți simt iar dragostea. Să-mi pară că îmi ești Și azi alăturea, Și să m-auzi că-ți mulțumesc, măicuța mea!” 6 martie 2011