Maria Tirenescu

sau

carbuni sub spuza
stele rasfrante-n fantani -
cin`sa le vada?

amiaza sub nuc -
neastamparul mustei
in ochii broastei

de dimineata -
rar zarindu-se cerul
printre negri nori

Tot eu, de la calculatorul scolii...
Maria

As incerca poemul intr-un vers. Cam asa:


Toamna
Soarele bate caratele tacerii.

Desfacere
Se destrama alene imagini pe ape.

Toropeala
Poleind tacerea, zvon de lumina.

Peste oras
Vantul harjonindu-se prin pomii ciufuliti.

Poem
Ca iasca-ntre cuvinte, sufletul mocneste.

Aversa
Ucenicul ploilor matura drumul.

Reverie
Gandul toropit fura tihna din cumuli.

Ploaie rara
Clinchete de lumina stau suspendate.

Senin
Ingrijorare demna in ochi de cicoare.

In ploaie
Plansul tau ingana melodii fabuloase.

Amiaza
Hoinar prin frunze, vantul pica-n poala umbrei.

Arteziana
Salcia-ngana tacut pulberi sonore.

Poate e mai interesant.
Am sa revin cu alte variante, in stilul meu.
Cu drag, Maria

La vecernie -
o frunza pe ramul gol
inca se roaga

pe o alee
mormanele de frunze -
soare apunand

E mai aproape de modul in care am inteles, de la poetul Serban Codrin, ca se scrie un haiku.
Am sa ma trec!
Maria

Bate vant rece -
pe frunzele rasucite
o prima bruma

Trunchiuri umede
printre frunze galbene -
soare stralucind

cam asa...
E parerea mea
Cu drag, Maria

Trei zile si trei nopti cu noroc, dar si cele ce vor urma sa fie foarte bune si bogate!
Cu drag, Maria

După furtună –
zdrențele uscandu-se
in vantul verii
*
Soare apunând –
din brațele bunicii
toarce pisica
*
O zi ploioasă –
în pânza de păianjen
sclipesc picaturi
*
Greier țârâind
de sub firul de iarbă -
luna luminand
*
Singur bând ceaiul –
in cana de alaturi
floarea uscata
*
Pisica la geam –
pe marginea ferestrei
primul fulg de nea

La celelalte, voi reveni mai tarziu. Acum, cred ca suntem in spiritul haiku-ului.
Cu drag,
Maria

Câmpuri arate -
Noi petice pe sacul
Ce-a purtat grâne

Răsărit de lună -
Râu sinuos regăsind
Drumul spre fluviu

Imi plac. Sunt asa cum inteleg eu sa fie scris un haiku.
Cu drag, Maria

Parcă sunt ninse
tâmplele bunicului …
Aprindeți focul!


Obositor alb –
odihna vine privind
două măceșe


Soare în sfârșit!
După atâta ploaie,
pasărea zboară.

În zorii zilei
cântecul cocoșului –
frunza tresare

Asa vad eu schimbarile. Fara regionalisme, fara metafore...
Mai scrie! Am sa mai citesc...
Maria

Ce frumos e octombrie!
Ti-am pregatit cateva cuvinte, dar calculatorul de la care iti scriu nu deschide discheta. Voi reveni maine.
Am fost duminica la Blaj. Ce frumoase sunt dealurile acum, toamna! Am scris un haiku. E pe site.
Numai bine!
Cu drag, Maria

Am citit micropoeme, cum sunt numite de prietenii mei din societatile de haiku, frumoase. Dar, pentru a fi veritabile haiku-uri, mai trebuie sa aiba cateva calitati. Voi maita cateva haiku-uri reusite, unele premiate, pentru a fi citite de cei ce doresc sa stie mai multe despre aceasta specie literara.
Cu drag, Maria

Am gasit, in alte surse, date despre Gabriela Mistral si o alta traducere. Cred ca merita o comparatie.


GABRIELA MISTRAL
( 1889-1957)
Poetă chiliană lirică meditativă cu accente neoromantice și simboliste, închinată pământului natal, copilăriei, dragostei, istoriei și viitorului țării.
Și-a început cariera modest, ca simplă învățătoare într-un sat pierdut din provincia chiliană, luptându-se din greu cu lipsurile vieții zilnice. Moartea tragică a bărbatului iubit – pe când poeta avea 30 de ani – lasă o adâncă și amară urmă în sufletul ei sensibil. Și renunțând la ceea ce se înțelege în mod curent printr-o viață proprie, se apleacă asupra vieții celorlalți: mama și copilul sunt subiecte la care poezia Gabrielei Mistral va reveni adesea.
Din volumul „Tata”, tradusă de Ion Frunzetti, am regăsit poezia .
Pâinea
Mi-au lăsat o pâine pe masă,
Jumătate arsă, jumătate albă,
Ciupită pe deasupra, frântă-n două,
Cu fărâmițe de bulgări de nea.

Mi se pare nouă și nemaivăzută
Deși cu altceva nu m-am hrănit nicicând,
Dar tot umblând după o coajă, somnambulă,
M-au părăsit și pipăitul și mirosul.

Miroase-a mama când mă alăpta.
Miroase a văile – trei – pe unde-am trăit:
A Aconcagua, Pátzcuaro, a Elqui,
Și a rărunchii mei, când mai cânt din rărunchi.

Alte miresme nu mai sunt în odaie
Și de asta izul ei mă cheamă-ntr-atât.
Și nici nu-i nimeni în toată casa,
Afară de pâinea asta frântă pe-un taler
Care cu trupul ei mă recunoaște
Așa cum eu, cu-al meu, o recunosc.

Toți au mâncat-o, sub toate climatele,
Aceeași pâine, sute de frați:
Pâine de Coquimbo, pâine de Oaxaca,
Pâine de Santa Ana și de Santiago.

În copilărie eu îi știam
Forma de soare, de pește sau de cearcăn.
Și-i cunoșteau mâinile mele coaja,
Și rotunjimea caldă de hulub înfoiat.

Pe urmă am uitat-o, până-n ziua
De azi, în care ne-ntâlnirăm amândouă.
Eu cu trupul meu, bătrân ca al Sarei,
Ea cu-al ei, ca de cinci anișori.

Prietenii morți cu care-o mâncam
Prin alte văi, adulmecă aburul
Unei pâini măcinate-n septembrie
Și-n luna lui gustar secerată-n Castilia.

E alta, și-i cea pe care o mâncăm
În țările pe unde se-ntinseseră să doarmă.
Frâng codrul de pâine și le dărui lor caldul:
O răstorn și le pun pe obraji răsufletul pâinii.

Mâna mi-e de el învăluită,
Și-mi ațintesc privirile spre mână,
Și dau drumul unui plâns de căință
Pentru anii mulți în care am uitat-o,
Și obrazul mi-l îmbătrânește
Și mi-l face să renască, regăsirea.

Cum casa-i pustie,
Stăm unul lângă altul, regăsiți,
Pe masa asta fără carne, fără fructe,
Numai noi doi, în tăcerea asta umană,
Până ce vom ajunge iar una;
Și-ncet-încet și ziua ne-asfințește…

Haiku-ul e mai potrivit firii mele.
Multumesc pentru cele scrise!
Cu drag, Maria

Asa-i ca e mai usor sa te exprimi in tanka? E ceva frumos. Imaginea e deosebit de sugestiva.
Cu drag, Maria

Duminica, am ascultat, din pacate, doar cateva minute, RADIO CLUJ. Era o emisiune in care s-au citit epigramele care au fost premiate. Ar fi in interesul cititorilor daca ai scrie, eventual aici, care au fost laureatii si textele cele mai bune. Sper ca poti face rost de ele.
Spor in tot ceea ce faci!
Maria

Da, sunt mai aproape de haiku, asa cum il vad eu.
Citeste ce am postat in biblioteca virtuala la Serban Codrin.
Maria

Poemele voastre sunt frumoase. Va jucati frumos cu sensurile si cuvintele. E interesant sa va citesc.

La sfarsitul acestei saptamani, are loc un colocviu international de haiku, la Constanta. Voi scrie mai multe despre acesta, dupa ce primesc materialele.
Spor la scris tuturor!
Cu drag, Maria

Fiecare lansare de carte este un eveniment. Ma bucur pentru realizare si pentru ca exista prieteni care ne informeaza cu promptitudine. Felicitari autorului volumului si felicitari autoarei articolului foarte bine dozat.
Cat mai multe astfel de lansari!
Numai bine si cititorilor!
Cu drag, Maria

Am recitit, cu mai multă atenție, eseul. Ieri, m-am grăbit. Am copiat și am plecat acasă.(eram de mai multe ore la școală) În liniște, am citit fiecare paragraf și am avut vreme să analizez, să trag concluzii.
Nu mă consider poetă decât în măsura în care tot românul e poet. Citesc, încerc să scriu… Uneori, îmi reușește, alteori, nu. Nu am studii de specialitate. Am citit mai mult ceea ce mă interesa, genurile în care am avut rezultate. Foarte importantă a fost legătura cu poeții care scriu haiku, cu grupările și societățile de haiku din București și Constanța, cu clubul „Bucurii efemere” din Târgu-Mureș și cu poetul și președintele „Școlii de tanka și renku” de la Slobozia. De la fiecare pasionat de speciile nipone, de la toți și din cărțile pe care mi le-au trimis sau recomandat, am învățat. Poetul Șerban Codrin, profesor de limba română, a înțeles că aveam o imagine diferită în legătură cu această specie literară. Mi-a dat explicații, sfaturi, mi-a dat exemple pe care le-am urmat sau nu. Cert este că nu putem fi toți la fel. (Ce plictiseală ar fi dacă nu ne-am mai contrazice, dacă nu am avea păreri și convingeri diferite!) Importantă este pasiunea pentru literatura beletristică, adică tocmai ceea ce ne unește.
Analiza pe care mi-a făcut-o extraordinara prietenă Maria Prochipiuc m-a făcut să mă cunosc mai bine, să înțeleg cum sunt receptate poemele pe care le-am scris. Acest lucru mă mobilizează. Sper să vedeți cât se poate de curând rezultatul!
Până atunci, vă invit să citiți ceea ce am introdus în biblioteca virtuală, în special din creația poetului Șerban Codrin.
Vă mulțumesc tuturor celor care treceți pentru a citi pe pagina mea, lăsând sau nu critici și impresii!
Cu drag, Maria

Azi, am sarbatorit Ziua Educatorului. Una dintre putinele zile ale noastre, ale dascalilor. Mai rar ni se intampla sa fim felicitati si laudati. Aceasta sarbatoare a trecut, de cativa ani, inaintea celor personale. Asa se explica surpriza pe care am avut-o gasind pe site acest eseu. Va multumesc pentru atentia pe care mi-ati facut-o si sper sa va raspund cum se cuvine bunatatii voastre. In primul rand, tinand seama de aprecierile pe care le-ati facut. Si de observatiile facute. Important este ca, dupa schimbul de idei, toti sa ne imbunatatim activitatea.
Inca o data, va multumesc!
Cu drag, Maria

La multi ani!
De la o vreme, printre numerosii LEI din familie (care m-au tinut departe de Internet), am mai castigat cativa. Dar tu esti o leoaica ce ma provoci sa scriu. Iti multumesc!
Tot ce iti doresti!
Cu drag, Maria