Haiku-uri (106-110)

rupte din amintirile copilăriei foarte apropiate și de inima mea.
Sentimentul apartenenței la acea lume deosebit de vizibil.
Lacrima bunicii și dispariția bunicului nu pot să nu miște chiar și un suflet împietrit.
Mulțumesc de com. din iulie a.c (pe care abia acum l-am observat) la așa intitulatul de mine Haiku din 29. o7. 2007

Cu stimă

Mi-au placut mult secventele 2,4 si 5, la prima poate as schimba \"se lasa seara\" iar la a treia \"toamna pe Iza\".
Cu prietenie,
George

Vă mulțumesc pentru explicații și păreri. Am înțeles că, deși secvența este alcătuită din haiku-uri acceptabile, într-o oarecare aproximare, în totalitate nu arată bine. De acum, voi posta separat haiku-urile. Măcar să aflu care e apreciat și la care trebuie să mai lucrez. Sper să fiu mai exigentă.

Cu prietenie, Maria

La primul haiku este nefericită alăturarea “pe po—“ dar nu știu cum l-ați putea înlocui. N-am nici o variantă care să sune bine. Restul sunt imagini reușite, pline de nostalgia după locurile natale. George are dreptate, patru și cinci sunt cele mai bune.

Cu drag

Doruleț

Am încercat și eu, dar încă nu am reușit.

Cu prietenie, Maria

cade-o lacrimă
busuioc la icoană –
bunica noastră

săru\' mâna doamnă, cred că este o variantă haiku
cu mare stimă,
eugen

Sună sacadat. Cred că un haiku trebuie să fie un tot, chiar dacă kireji desparte doua idei. Dar, e o opinie pe care o respect.

Cu prietenie, Maria