Maria Sideanu

Speranța Vis amorf ești tu în clipe de agonie, Te aștept cu fiecare clipă amară A unei vieți muribunde și irosite. Sufletul meu se zbate între tine și moarte Și te aștept, mângâiere

Dimineața aceea de mai Avea sufletul deschis Și vălul plin de raze feerice Cu line adieri trăgea obloanele ochilor mei, Apoi, rămâneam amândouă privindu-ne, Una cu ochi jucăuși, alta cu ochi

Umbra de la geam Umbra de la geam S-a arătat într-o noapte rece. O priveam cu ochi admirativi, Cum prin nemișcarea-i absolută Mă sfida, mă fascina. Deși nu o mai văzusem, Ea îmi părea demult

O dată o privire aruncat-am În odăile liniștite ale sufletului Și, vai! Ce am văzut Bietul suflet, în lanțuri hilare Se ruginea cu fiecare clipă. Ce soartă amarnică I s-a dat, Bietul

Înger și demon Aripi de înger aveam și eu cândva, Cândava zburam pintre stele Purtând vise în ochii mei. Iubeam infinitul stelar Simțeam îmbrățișarea astrelor, Alergam pe cărpri

Picături fermecate îmi desfată trupul, Ploaia mă ia în dansul ei maiestuos. Dansez printre cristale de apă Și simt cum totul în jurul meu e magic. \"Cât de frumoasă ești tu, ploaie!\", I-am spus

Dimineața aceea de mai Avea sufletul deschis Și vălul plin de raze feerice Cu line adieri trăgea obloanele ochilor mei, Apoi, rămâneam amândouă privindu-ne, Una cu ochi jucăuși, alta cu ochi

Pe podul milosteniei, Un sărman își cersea averea de o zi. Peste capul lui, zăpada anilor Își cernise dalbii fulgi, Ochii lui ca de cenușă Ascudeau delirul ce tocmai îl încleștease. În

Mândru astru, în noapte, Hai deschide-ți ochiul magic Și ușor cu razele tale Dă-ți vălul de nori la o parte, Nu-ți ascunde măreția După catifeluri negre, Hai, iesi ușor, regină dragă Ca din