Poezie
Luna
1 min lectură·
Mediu
Mândru astru, în noapte,
Hai deschide-ți ochiul magic
Și ușor cu razele tale
Dă-ți vălul de nori la o parte,
Nu-ți ascunde măreția
După catifeluri negre,
Hai, iesi ușor, regină dragă
Ca din jilțul tau să mă vezi
Cum mi te închin cu smerenie.
Argintat ți-e chipul
Și mirific strălucești
În nopțile in care ochii mei
Îi dau să-ți fie oglinda,
Umile-mi degete spre tine țintesc
Și tânjesc să-ți fure
Măcar un gram din colbul argintat al chipului tău,
Dar, tu mă vezi oare?
Oare am să te ating vreodată
Sau stelele mă vor opri
În fuga-mi nebună
Și mă vor arunca pe un negru nor?
Și, atunci ce bine,
Căci cu supunere îți voi fi văl
Și în veci am să-ți privesc mirificul chip.
00987
0