Maria Prochipiuc

Am citit și eseul și alte scrieri de pe pagina ta, e adevărat că unele sunt flozofice așa cum îmi place uneori să mă înfășor și eu , am citit și poeme și... și totuși consider că ești unul dintre cei care poți avea nivelul pe care ți-l dorești să poți contura anumite texte. Nivel necesar din punct de vedere tehnic și nu numai. Eu doar lansez acest lucru, restul rămâne la aprecierea editorilor, dacă consideră că poți fi de nivelul 105. Mulțumesc editorilor pentru înțelegere!

Am vrut să propun în forum, dar probabil neflosind pana acum nu am reusit să mă descurc, nu știu dacă este indicat aici sau nu, eu totuși încerc...

Ai devenit rotund și albastru, mult albastru găsesc în poezia ta și mereu acea tristețe, dar azi mai puțin ca în alte zile, aici parcă e un fel de răzvrătire, chiar dacă o ascunzi frumos sub altarul florilor, să fie oare adevărat că încă nu ai uitat acel decembrie crescut în arbore de vise? Sau e doar starea de după? E nemulțumire totală altfel nu ai fi cangrenat gândurile e o imagine plină de duritate aici:

pierd samanta in mlastina acida
cangrena gandurilor curge vascoasa
albastrul infasurat putred pe cuvinte ascunse
leaga minciuni

frumoasă și imaginea de sfârșit, meriți mai mult decât un comentariu, dar eu rămân azi doar la spuse:

tabloul realitatii trezit la realitate
ce-a ingropat adevar in tacerile pensulei
legate de mana pictorului rastignit
in adevarul lor

Văd că ai revenit asupra stărilor pe care le-ai trăit așa într-un decembrie, numit și luna vânătorului, e totuși vară, dar e bine atunci când anumite sentimente pe care le-ai trăit cu anii în urmă să-ți revină atât de frumos astăzi în miez de vară, e tristețe aici, dar un altfel de tristețe că poate ai putut să faci ceva și nu ai făcut, că poate… și multe ar fi
Remarci primele versuri:

Frumos exprimată plecarea celui drag, o imagine foarte interesantă: ieri s-a pierdut o galaxie
a dispărut pur și simplu
odată cu aerul
pe care-l purtai la înălțime

desigur că starea celui rămas e uneori derutantă, fiindcă mereu apare acel ceva care ar fi trebuit să fie și poate nu a fost. Apoi lipsa celui plecat se face simțită în tot ce există în jur:
toate îți vin ca turnate ție
dar mai ales plecările
imprimi dinainte un ritm lunatec
mă opresc aici fiindcă las și la alții dreptul de vizualizare, te mai citesc…

Desigur că azi e ziua surprizelor pentru mine, sper să fie surprize plăcute, nu știu ce se întâmplă, știam că toamna e perioada nunților, dar pe agonia e posib orice, nu? Sper să nu te supere remarca, mi se părea cunoscut stilul și cînd intru în pagina: surprize,surprise….

Interesantă priveliște descrii tu aici a unui suflet mai mult sau mai puțin trist, tristețea cred că vine doar din cauza minciunilor spuse undeva spre seară, îngerii pot fi desenați și există chiar în noi. Multă tristețe- acest niciunde mă face să cred acest lucru, l-am folosit si eu într-un loc, remarc versurile:
acum se aud alte priviri peste mine
și singure se fac dințate
fotografii în care urlă nepăsarea

Interesantă poezia ta, zici câine ipotetic, dar nu a oricui, ci a unei vecine urâte, să înțleg că umbli prin vecine: ))) un căine ipotetic desigur că nu poate visa decât la o pisică și nu oricum, ci pe niște CD-uri…asta mai mult în glumă că în serios...

Interesantă mi se pare imaginea din această strofă , poate și penultima, dar mă opresc doar la asta:

atunci îmi leg călcâiele de tâmple prin gesturi simple
te rog să te descalți
și să-mi zâmbești de parcă ne-am fi cunoscut
demult, demult, pe-o arcă

Dana – cum ai știut tu că lângă toate aceste gânduri și mai ales că la o lună plină stelele nu trebuie să lipsească, e mult prea frumos că ai aprins steluța ta acolo, te aștept mereu în cuibul gândurilor mele ca pe un vizionar de modă veche, nu ne putem lepăda de zile, dar mai ales de nopți, de nopțile când luna e plină și gândurile încearcă să răscolească pe la răspântii, când inima încearcă să treacă anumite bariere, când cel cea pentru care poate scrii e doar o stea căzătoare, luminează un timp și… eu cred și mai ales nădăjduiesc că nimic nu poate fi fără răspuns. Îți mulțumesc, am vrut să-ți răspund de acolo de sus de unde eram cel mai aproape de stele, dar nu sunt toate după vrerea noastră, așa că acum considerând că nicodată nu e prea târziu: îți mulțumesc!

decembrie
ninge cu flori de tei a iunie copil
amăgitoare clipa
ascunde moartea
în țeava ucigătoare de suflet

grăbiți
noi ei
ne cautăm umbrele lăsate
drept jertfă
celor ce-au plătit
clipa

Și…
am revenit
mai puțin verde
doar marginile sufletului răsucește mereu
gândul celui plecat nu prea departe
singurătăți pustiite de ceața lăptoasă

Zâmbim…
e doar joaca noastră
tu copil
eu rădăcină vrejuită de timpuri
mă prefac a fi verde
într-o toamnă târzie

Acum…
izvoarele își caută sălaș
acolo unde sufletul în durerile spațiului
a găsit mângâiere
tu verde
eu ruginie
urmele noastre vor fremăta
împotriva firii

Dragii mei, eseul acesta a avut peripetiile lui, avand pentru scurt timp acces la internet am postat eseul fara a mai verifica mailul. Acum se pare ca totul e in regula. La multi ani iti spun toti cei prezenti aici pe Rarau!

SorineVladCatălinule - îți mulțumesc pentru steluță, iar mi-am adus aminte că ai merita și tu lucrul acesta, să fii purtător de stele, nu că fac acum aluzie că aștept steluțe de la tine , dar oare, mai mare merit să ți se joace proza de o artistă e un lucru de nimic? Mă întreb doar, când mă întorc de pe Rarău voi încerca să propun și soluția asta. Demult nu te-am văzut pe la textele mele se pare că acesta te-a atins rău de tot , dacă ai reusit să fii atât de serios, eram sigură că alt gând nu-ți este pe măsură. Sunt gânduri așezate după numărul lunii pline.

Ionuț – nu e chiar un volum de gânduri, ci sunt gândurile unei luni, poate a lunii de pe cer sau poate a unei luni ca număr de zile sau poate doar o zi de luni, rămâne ca fiecare să descifreze și dacă tu ai descoperit acel cuvânt ascuns de mine numit iubire, nu mai spun nimic. Multumesc!

Sărutul, darul iubirii visate mă îndeamnă să poposesc pentru câteva clipe aici la tine și nu întâmplător fiindca mi-au plăcut două versuri pe care le pot evidenția în mod deosebit: cand norii fericirii tale / se sparg in soapte

Dranjează (numai pe mine poate) gândind și alunecând, dar acum nu găsesc o soluție poate te gândești tu, iar acel te iubesc repetat, probabil vrea să sublinieze profunzimea sentimentului.

Belladona – desigur că te doresc colaboratoare, ca să iasă totul bine , nu spunem foarte bine fiindcă după nu mai există loc de foarte bine, tot ce se va întâmpla acolo depinde de noi, dar există un program care trebuie respectat așa că surprize vor fi cred. Atenție! Echipament de munte obligatoriu, nu se merge cu gin și mini-ginuri, doar ne ducem la creație reacreație si …vă îndemn să fiți cuminți!

Bogdan – o mare surpriză pentru mine că te-ai decis pentru o săpămână de munte stiind cât de mult iubești tu mare, dar ai posibilitate și de mare, nu uita să-ți iei tot repertoriu
Ion – cu vin sau fără vin tu știi foarte bine că ești așteptat, vină tu și cu cine te mai însoțește fiindcă dragoste avem din plin , restul vedem noi la fața locului.

Elia – ai fi făcut o mare surpriză să poți lăsa marea sau mai bine s-o aduci cu tine la munte, știi că mulți ne-am fi bucurat, dar poate altă dată venim noi la mare, ce zici?

Bogdane- te știu eu pe tine cât ești de greu de urnit din loc, îți trebuie un support puternic să poți pleca tu de acasa, dar nădăjduim ca altădată să discutam mai mult, adica sa facem consiliu cu cei care doresc și să stabilim o data favorabilă pentru toți. Oricum vei fi cu noi cu siguranță.

Marinela- știu perioada asta este destul de aiurea pentru multi cu examenele care se întind pe toată vara, îți vom trimite vești, vom desemna pe unul dintre participanți să țină un jurnal zilnic .

Lucia – desigur că nu ti-ai gasit altă perioadă mai bună de concediu decât asta, dar ai rămas aici , nu ai mai spus nimic, trmite date pe mail, te așteptăm eu ți-am păstrat locul așa cum am spus în funcție de anuntul venirii.

Daniel – tu știi cel mai bine că și mie îmi pare foarte rău că au intervenit alte evenimente mult mai importante la care nu poți ca să nu fii prezent, oricum vei fi cu noi, dar daca erai și fizic era altfel si apoi aveai un confrate cu care să te poți duela fiindca cu mine știi tu de fiecare data trebuie eu să renunț că tu esti prea capricorn …

Singurătățile au poate cele mai frumoase culori, fiindcă sunt așternute pe șevalet cu multă, multă atenție pentru a scoate în evidență această stare, uite deja spui după cum am intuit: alunec în cobalt spre ultima linie
a orizontului tău netrăit
Și mereru va fi simetrie, fiindcă pentru a defini această stare fiecare linie contează foarte mult , fiecare culoare reprezintă pe umerii tăi sidefii scorburi de salcie
acolo își simt ei nuanțele fără temeri
Versuri de referință :
îmi iau întâi paleta și scobesc în ea
propriul trup adâncit în ape

Uneori și singurătatea e frumoasă, fiindcă cuprinde în ea atâtea stări pe care le trăiești și le retrăiești.

Să știi că m-am detașat complet de imagine, aici nu am putut să le întrepătrund, citeam poemul tău privind tabloul , dar detașat de a face o simulare măcar

cum poti sa fii in iad cand esti in sufletul meu - cum pot să fiu nu acolo unde dorești ci în altă parte? pentru că viața reușește să mă surprindă mereu, altfel decât îmi doresc, pentru că cinevă mă diagnostichează cu o boală incurabilă și mereu mi se așează pe felia de dulceață amarul și veninul lor, și atunci tot iadul se răscolește în mine.

cum poti sa fii decapitata sau sinucigasa cand iti vad chipul zi de zi- decapitată? Întrebarea aceasta nu cred că trebuie să mi-o pui mie ci celor care încearcă desprinderea , zdruncinarea si strivirea minții mele de a se produce înăuntrul ei un act sinucigaș.

cum poti sa fii leproasa cand iti simt pielea in fiece noapte - simțămintele tale poate mă îmbracă în pielea mâncată de neliniști de griji și mai ales de biciuirile altora fără milă, care mă vor precum Iov la marginea de dincolo să nu le mai stau în cale, dar inima ta catifelează în fiecare clipă gândul îmbracăndu-mă în frumuseți nepieritoare

cum poti sa fii schiopa cand dansul nostru inconjoara pamantul – frumusețea dansului nu schilodește pe nimeni ci doar privirea e cea care ne pictează în culorile urâtului, dar și acel urât poatea avea frumusețea lui. Primește-mă așadar , trăgându-mi picorul alene spre aștenutul încă nefăcut al sufletului tău

cum poti sa fii tu cand tu esti lumea mea – în lumea mea esti doar tu, doar tu esti lumea în care mi se așează gândurile, gândurile suntem doar noi care rânduim iubirile după sentimente, sentimentele sunt inimile noastre spiralate ca într-o flacără de jertfă spre acel infinit dincolo de noi și mai ales dincolo de toti și de toate, acolo doar în lumea mea și poate și a ta….

Ehei, iata-mă învățând despre monoame și ecuații sumare, cineva îmi șoptește asta ai învățat undeva prin clasa a VII-a sau poate în primul an de liceu mult mai mult decât, ei dar aici la tine e o altă formă de monom si apoi alta de…, nu seamănă de loc cu ce știu eu: întinzi spre cerul transformat înhumat mat
o tablă a înmulțirii mirărilor din ochii goi
și invoci
în pergamentele privirii
când hăituite când neîncrezătoare
rugăciuni pre și postfațate de un necunoscut
râvnind la închipuiri androgine
care să te salveze

O matematică a cuvintelor puse cumva în malaxorul memoriei si acolo într-o înțelegere mai puțin inteligibilă se înmulțesc unele cu altele ca apoi să se cearnă , pleava dispare și râmăne grâul curat, rodul versului care oricât vrei să rămână unul, unicul, mereu are nevoie de doi. Interesant te-am găsit aici, mai sunt două trei cuvinte puțin mai dificile pentru limba mea, dar dacă poetului îi șade bine cu ele nu-i stric haina de sărbătoare.

Nu-mi vine să cred că esti tu sau nu, și totuși așa am citit Florin sau nu te-am citit de mult? Vii cu o adevărată odisee, încerc să intru în pielea versului să înțeleg aici cred nu e descifrat numere ci doar semne, citesc strofă cu strofă așa fac mereu si comentez pe fiecare separate am ajuns deja la a doua, viitorul acesta îmi dă bătaie de cap, cap de cal, mă gândesc și îmi imaginez : așadar toate drumurile la întoarcere se dilată , dar nu întâmplător din cauza anumite efecte, unele din cauză de plagiat, altele doar așa din dorința de emigrare, văd că si tu ești azi cu verdele, mici și verzi spui? Interesant mi se pare acea combinatie intre Eva si pori poate ca sa nu lasam totul la singular. Pornind de la androgin se pare ca ne-am întor într-o involuție, doar din cauza acelor piramide așezate în formă de clepsidră, în care nispul doar urca nu mai coboară și formează triunghiul ei și-n final îmi zic si eu:


la dracu
până și cuvintele s-au emancipat și iau realitatea în barcă
să o treacă contra cost pe malul celălalt
prin urmare totul are sens nimicul are contra-sens
poezia ca terț inclus

ratacind printre cei vii
în orizonturi ascunse
m\'agat in panza neputintei
uitată abastru printre frunzele pârguite
tesuta-n fir de ganduri
pe treptele deșertului
desir suflete uscate
ascunsă printre fumuri priviri nesigure
penduland intre viata si moarte
rispit la capătul serilor neterminate
incercand sa inteleg adevaruri
purtate pe tărâmuri străine
ostenit de indoiala
la revărsatul zorilor
imi culc obrazul pe trunchi de copac
ca un bătrân îțepenit de timp
pentru o clipa bataile inimii
rătăcite de strigătele nebuniei
au vibrat in timp inelele varstei
comori uitate în labirinturile ploii
in unduiri imi invelesc trupul
năucit de vibrații
altoind ce-a mai ramas din mine
rădăcină
lastar
o frumoasă lume dincolo de stele
soptesc pamantului iubiri de-o radacina
țesută în răsuflarea nopților călătoare
verde umbresc pamantul ars de astrul zilei
cu buzele cu privirea cu tine
si-l insufletesc respirand
zilele stau la pândă dăruindu-ne alte cuvinte

am murit uscat pentru o lume
înfomentat de copilărie
am renascut verde intr-o alta
pagină pe care aștept să mă scrii

E comentariul meu impletit printre versurile tale. Semn că acest poem al tău are reverberații, te-ai schmibat mult in constructia versului incerci să construiești sintagme traind sentimentele altfel, dacă până mai ieri totul era spus pe față acum e o altă lume aici. Probail că și faptul ca ai inceput sa citesti mai mult te ajuta , mergi înainte

fără arcada brațelor uit să-mi dorm nopțile
pe linia aceea lichidă a tainelor nesecate
când gondolierii
își cântă apele înnoptate
printre ziduri culegând florile cenușii
iubirilor pierdute
în cupole de-oglinzi – arcada nopților, de aici voi începe pelerinajul meu printre versurile tale , am vazut poemul mai devreme dar nu am putut intra, si apoi nu chiar la toate las semn, dar aici e cu totul ceva special, o construcție extraordinară intelectualistă, versuri de reflecție. O aducere aminte a plimbărilor pe linia lichidă a tainelor, cuprinse și ascunse cu multă grijă sub mantia grea a nopții. Sensibilitate ce împrospătează fiecare vers, plin de gingășie, fascinație în fața peisajului, dar mai ales a scrisului

la carnavalul umbrelor mi-am lăsat
evantaiul vieților trecute
căutând aceiași ochi
pierduți pentru totdeauna
între măștile oamenilor și zbaterea stelelor căzânde – carnavalul umbrelor- e ceva care mă facinează poate că de-o bucată de vreme am ce am și eu cu umbrele cu tăcerile cu necuvintele si mai ales cu simbolurile, lirismul este pur aici fără nici un fel de meșteșug adăugat, fiindcă ce poate fi mai frumos decât zbaterea stelelor cazânde în evantaiul vieților trecute.

mi-au murit de-atâtea ori sufletele
lacrima îmi este orgă
nemaicântând aria curtezanelor
la porțile Domului dau binețe
Sfinților îndrăgostiți – lacrima orgă, da aici melodie cântată chiar și de acele curtezane, care sfidează cu privirea lor sfințenia, căutând dincolo de om, omorând suflete- cu privirea, cu gândul dar mai ales cu fapta.

în valsul moartei iubiri
am prins ușor parfum de magnolii
ca pentru o ultimă trăindă seară de vară
dispărând luna
între două coloane de îngeri – nu prea imi suna bine moartei iubiri, știu eu poate intervii caută ceva, mă gândesc și eu și poate vin cu sugestie, vers semnificativ: ca pentru o ultimă trăindă seară de vară un peisaj pe care mi l-am închipuit fiindca nu m-am plimbat nici cu gondolierii, dar tu ai reușit perfect să mă transpui în peisajul respectiv, și am fost când gondolier, când doar o privitoare și parca mi-a stat bine și în postura de curtezana( dar așa mai pe varsta mea: )))) )