Poezie

Luna vanatorului

1 min lectură·21 iulie 2005

Mediu

luna vanatorului din cimitirul iubirilor reflecta nuante de gri

le pastreaza uscate gravuri pe scutul mortii-doi ochi pe care am uitat sa-i mai inchid

m-au uitat intr-un pustiu fara tine

nu mi-ai vanat sufletul

doar fereastra lui

albastrul si-a pierdut sclipirea acum sufletul meu vede prin gri

afara ploua a singuratate

iar tu...

te-ai ascuns intr-o luna

parca decembrie sagetator

luna vanatorului...

ii spuneai razand si n-am stiut ca eram vanat

albastru

acum

sunt gri

consumat

023.900

Despre aceasta lucrare

Autor: Marinescu Victor
Tip: Poezie
Cuvinte: 76
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Marinescu Victor. “Luna vanatorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/132968/luna-vanatorului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MP Maria Prochipiuc✓22 iul. 2005

Văd că ai revenit asupra stărilor pe care le-ai trăit așa într-un decembrie, numit și luna vânătorului, e totuși vară, dar e bine atunci când anumite sentimente pe care le-ai trăit cu anii în urmă să-ți revină atât de frumos astăzi în miez de vară, e tristețe aici, dar un altfel de tristețe că poate ai putut să faci ceva și nu ai făcut, că poate… și multe ar fi
Remarci primele versuri:

MV Marinescu Victor✓22 iul. 2005

am revenit Maria, si poate am sa mai revin asupra starilor ce-aduc in vara un decembrie rosu. am incercat o impletire de trairi avute atunci si acum. asa am gasit vanatorul ma urmareste sa stii. cred ca nu voi scapa de el pana nu voi fi consumat. atunci am uitat sa inchid ochii. sa fie de bine? inca nu stiu!

cu drag, Victor