Maria Prochipiuc

,,Cerșesc pe la colțuri de șoaptă.
Inima silabisește clipe de ceara topită din Sfeșnic.
..........................................Îmi cresc aripi și zbor
Spre alt mâine decât cel de ieri. \'\'

Zîmbetul misterios al soaptelor îți crește aripi pe obrazul nopții spre un nou zbor!
Îmi place mult de tot acest vers : ,,Inima silabisește clipe de ceara topită din Sfeșnic.\",pentru el iti dau steluta * din inima mea!

,,Ne ramâne pustiul din jur
Să-l umplem cu noi
Ce zici?
Mai frunzărim sub rugina nopților
O poveste de aur? \'\'
Și ce dacă ? Eu ma prind să înfrunzim pustiul!

Nu mă pot considera o ... destinație, dar m-am îndreptat eu spre cel care expediază pentru ca am simțit în mine ,,minunea de a iubi.\'\' si nu le-ai scris degeaba, chiar dacă inima mea nu e roz ,ci doar albastră .

Cine ești tu?
Ești un trecut dar, și-un prezent! Pari a fi ,, un cuvânt rostit într-o clipă de extaz, purtat, de vânt, de la un capăt
la celălalt al sortei. \'\'

,, sortei\" ??

Floris,
Este normal ca uneori să ne cuprindă nostalgia pentru ceva care a fost , dar și pentru acel altceva pe care nu l-am putut dobândi . M-am bucurat și mă bucur de multe ori să mă pot retrage în acea
,, sihăstrie’’ numita MARIA - spun unii ,, dulce izvor de inspirație’’. Să știi că descopăr multe lucruri în acea tulburătoare simfonie chiar daca apare cîte un becar sau un diez la cheia SOL, care mă aruncă în oceanul sentimentelor , iar valurile, da valurile aduc în tumultul lor lucruri minunate ... ca să fii iubit și să poți iubi trebuie să-ți îmbraci ziua în Lumină Lină. Cui crezi, că-i pasă de iubirea ta neîmpărtașită? Unii se scaldă în sentimentele tale intrând în intimitatea ta fără nici o milă, alunecând printre gândurile tale luându-ți zâmbetul clipelor de iubire , udându-ți inima cu larimile deziluziei. Totuși dragostea e sentimentul cel mai puternic și mai plăcut în vița noastră, e lumina care străbate întunericul, e numele acelui
,, cineva’’care stăruie în mintea ta în pragul zilei răsărind dintre gânduri, brațele deschise larg într-o îmbrățișare oarbă, sau cea dusa până la contopire , sau… Dragostea e umărul care îți întâmpină fruntea împovărată, mâna care te mângâie , dorința de a-l vedea pe celălalt fericit, frica de clipa ruperii, căderea în timp… sau atunci când tu ești viața celuilalt . Dragostea e sentimentul cel mai fragil, delicat și trebuie păstrat în acel loc numit suflet.

Dragostea e lucrul cel mai minunat! Poti avea toate lucruile din lume daca DRAGOSTE nu ai , nimic nu-ți folosește!

La multi ani !

Sanatate si tot ce-ti doresti!

Ovidiu,
multumesc pentru sensibilitatea ta!

Floris,
cel care nu are curajul să se privească în interior, înseamna ca are o frică , o frică care depășește cunoașterea de sine sau frica de a nu întâlni prea mulți straini si de-a se afla în postura de gazdă!
De multe ori cred că, culorile vieții au fost furate de curcubeu pentru a se îmbrăca în atâta frumusețe. Revenind la dragoste , cred ca poate avea orice culoare - are culoarea amăgirii, a zâmbetului gâdilat, a credintei, a nadejdei…a regasirii , a fluturilor zburând din floare-n floare și a celor care scriiau : cu drag si dor… Dupa cum spui si tu , mi se pare ca Divinul mereu a fost considerat ultima Speranța. Mereu vom gasi o trecere spre ceva! Mereu vom spune: ce încurcate sunt cărările vieții! Toate aceste gânduri sunt ale mele și mă bucur când se regăsesc și alții în ele. Știam că cineva îmi va simți tristețea și bucuria. Și –așa ca și acum , ori de câte ori simt că nu mai știu cine și ce sunt, îmi împrospătez nuanțele culorilor pentru a-mi găsi identitatea!!
Cineva spunea : ,, cu inima în palme și adevărul în ochi…’’

corectare> acel intreg

,,Împleteai cunună de stele mirate
Și mă învățai, cu privirea ta –
Zbor alb din adâncuri,
Ca lumina curtată de fluturi
Să curg spre liniștea sărutului
Dintre zi și noapte.\'\'

Când te regăsești în cuvintele celuilalt ai impresia ca faci parte din cel intreg.

Te citesc din cand in cand!

,,Izbesc un colt de stea cu tampla,
Arunc cu nemurirea-mi spre pamant;
Ma invesmant in giulgiu de vise
Adorm in neagra-mi noapte si ma intreb de plang.\'\'

Nu pot spune decat ca mi-a placut foarte mult!! Eu nu plang !

La multi ani!

de aici din dealul Copoului cu sufletul adunat intr-o crezantema iti doresc sa visezi viața si să trăiești visul!!

Dana,
mă bucur ca ai perceput așa, este o reflectare a unor trăiri, dar cum am spus în sens ,, absolut’’. El (Ea) poate niciodată n-o să știe că s-a cuibărit în sufletul celuilalt
și că a înflorit iubirea. Ar fi minunat să auzim mereu chemarea celuilalt : revino, nu pleca...

Sergiu
... tu ai dreptate ,, cât poate să mai plouă? Așa este ! Dragostea nu are vârstă, și mi-a plăcut Brahms!. Miracolul iubirii copleșește și înalță, te poartă pe aripi de vis, distruge uneori puterea unui crez. În acordurile cromatice ale stărilor sufletești îți creezi noi tonuri și nuanțe, te trezești între real și fantastic, dai frâu liber gândurilor, intrând în vârtejurile care spintecă inima spre o deschidere albastră... acel clopot mare... unde uitările devin iubiri.


Nicolae,
... cel cu daruri în prag de seară ( Nu am vazut filmul), cel care poartă și își poartă pașii spre un ,,mâine \'\'care poate mângâia acea lacrimă topită de rugăciunea lui august. Stiu , a trecut timpul cireșelor coapte , a zborurilor de verde și totul s-a întimplat acolo pe vârful munților, acolo cât mai aproape de cer. Ne regăsim mereu în pierderea pe care n-o bănuim și totuși ne temem. ... Undeva în timp ne-am pierdut... atunci , cănd într-o seară departe de lume căutând acel ,, undeva’’ și sensul misterios al cuvintelor, presărând cu mărăcini bucuria...cineva se întreba: e prea târziu să găsim un nou început ?


Octombrie,
Ne desparte doar o luna … comentariul tau mi-a pus noi întrebări… trăire extremă? Doar cuvintele sunt fierbinți și sfâșiate de condamnarea rămânerii, în rest … totul e ofrandă pe altarul nebuniei mele!

Sunteti minunati ! Mă cunoașteți mai bine decât mine!

,,Mai sunt câteva stații de-ntâmplare,
Și vom adormi, cu octombrie
Foșnindu-ne prin carnea limpede cernită,
Ne vom adormi, unul pe celălalt,
Cu umerii amenințați
De geometriile sărutului… \'\'

Impresionant mi se pare: ,,Foșnindu-ne prin carnea limpede cernită, \'\' - îmi închipui această stare! E superb!

Am citit fară răsuflare!

Mi-a placut !

corectare : ,,împiedecat \'\'

,,l-a durut cât a spus:
te iubesc
și-a murit... mai departe\'\'

M-am împidicat și eu, dar de frumusețea cuvintelor tale!

,, Înainte de toate,\'\'
e minunat cum ai reusit sa te prelingi prin cuvinte si sa dai o noua forma femeii.

,,m-am prelins,
într-o alunecare spiralată de dincolo de timp și spațiu,
și împărtășindu-mă din curcubeul universal,
am luat, cu de la mine putere,
forma femeii. \'\'

Vreau si eu !!

În ,, zorile atinse-n spumă ‘’ , eu ,, asteptând pe creasta / lumii ude ‘’ m-am ascuns ,, În căușul timpului‘’ pentru a-ți spune ,, În două secunde mari‘’ : La mulți ani cu sănătate … Laa muuulți ani !!!!

,,dar cui as putea sa ma pling
ca am urme de curcubeu pe umeri ? ‘’

… o dată, de două ori… asta e!
Tot pe astea le-am ales si eu – sunt versurile , care te îmbracă cu frumusețea interioară !
Nu sunt sigură, dar cred ,că este și dorul de acel verde nespus de verde, de pe dealul Copoului, sau de undeva de pe coama munților , contemplând deasupra cetății gândurilor tale!

Încerc sa pătrund în universul poemelor tale!
M-am ghidat după sageata verde.

,,O singură zi va desface
Petală cu petală,
Lăsând în urmă
Ceea ce mâine
Va fi să fie
O nouă umbră.’’

Vrea să fie ,, timpul amintirilor’’ ?
Aceste versuri îmi amintesc de momentul când în adolescență , culegeam flori și în bucuria cromatica a culorilor începea mirajul : mă iubește, nu mă iubește, … mereu ramâneam în mână cu petala iubirii!