Poezie
Vraja
1 min lectură·
Mediu
O umbră la zenit
Îmi separă gândurile
Astăzi în mii de fâșii
Transparente,
Aruncând de-o parte
Norii tăcuți,
Prinzând de cealaltă parte
Fluturii dimineții.
Aproape de umbră fiind
Mi se retrag grijile
Cu care obisnuiesc
Să fiu atât de comună,
Incât, uneori
Nici nu mai știu
Când trec ploi prin mine.
O singură zi va desface
Petală cu petală,
Lăsând în urmă
Ceea ce mâine
Va fi să fie
O nouă umbră.
023620
0
Petală cu petală,
Lăsând în urmă
Ceea ce mâine
Va fi să fie
O nouă umbră.’’
Vrea să fie ,, timpul amintirilor’’ ?
Aceste versuri îmi amintesc de momentul când în adolescență , culegeam flori și în bucuria cromatica a culorilor începea mirajul : mă iubește, nu mă iubește, … mereu ramâneam în mână cu petala iubirii!