în visul de dinaintea zorilor
pășeam tăcută prin amintirile mele ca un uriaș mare și prost mă strângeau rău încălțările și nu mai distingeam ce de fapt se întâmplă dintre cele care deja au fost și prezent poezia stătea
MMMaria MihaelaHurraystelele nu sunt galbene
sunt gânduri care bat sub peticul acela palid pe care bunicii l-au pierdut pe front (nu era suficient ca să-ți bandajezi rănile) și pe care bunica îl ascunsese în lada cu zestre spuneau că
MMMaria MihaelaHurrayînvingătorii nu sunt
cei cu memorie scurtă deși uneori au un design frumos ochi care nu ascultă urechi care nu susură nimic se arcuiesc ca gâtul lebedei și nu mai pot simți mirosul pământului doar stau în
MMMaria MihaelaHurraynevoie de pace
întunericul poate părea sumbru însă nu poate alunga lumina tu ascultă cu mine ca atâția care încă trăiesc vino căci ai nevoie de pace candelă care spulberă
MMMaria MihaelaHurrayprogres
e timpul să nu mai întreb nimic brațele mele sunt cele ale mamei mi-am ales un drum dificil dovedesc ce nu am știut dovedesc cât m-am înșelat pe fața ei curg lacrimile mele tatăl meu mă
MMMaria MihaelaHurraynu știu dacă te iubesc
străine te gândesc perfid cu-ncetinitorul cuvintele mor sub pietre iubirea e pentru cei viteji în mine clocotește un plâns sălbatic în lumina din care te veghez m-au torturat mereu
MMMaria MihaelaHurrayși ce știi tu cititorule..
de câte ori și-a rupt moartea dinții în zâmbetul meu fals mai știi cum mă escaladau privirile tale mă otrăveau resemnată sub veșmântul caraghios al irișilor disprețul speranța iluzia
MMMaria MihaelaHurraynu mai veni
aici a pus stăpânire dumnezeul care stârpea cetăți din temelii n-au mai rămas nici măcar vitele în viață doar câțiva poeți avizi de dulcegării clipesc din când în când înfășurați în mătasă nu mai
MMMaria MihaelaHurrayce suntem noi?
mi-ai spus de-atâtea ori că vrei să plec de au uitat și stelele să piară iar soarele se-ntoarce ca zevzec după un ceas la răsăritu-i iară m-ai renegat de-atât de multe ori încât au dat
MMMaria MihaelaHurrayRecviem
În anii verzi cu lună plină te căutam ca un păcat Sub pașii fulgilor de toamne, sorbeam potirul unui pact; Creșteau pe mine clipe roșii, o strategie fără tact, Trecea din umbră în lumină destinul
MMMaria MihaelaHurrayDin mare
Mă chemi să vin de-acolo de niciunde doar m-am ascuns în joacă-ntre stihii, ca un copil, să văd tu până unde vei căuta și dacă mă mai știi Sau recunoști în mine dinadinsul, cu care plâng
MMMaria MihaelaHurrayNada
Mă scutur ca de friguri, îmi tremură musteața, cobaii mi se-nchină în ploaia de atingeri; orgoliul se înmoaie, sunt toată doar prelingeri mă gâdilă sub fuste, o muscă, dimineața. Îmi susură-n
MMMaria MihaelaHurray*
fierb un papanaș ca orice om trecut de primăvară când mă trezesc c-o palmă peste nas iubirea m-a-ncolțit cumva de-o nară mă strânge-n gheare-n sutien dă ghes c-un milion de rugi la
MMMaria MihaelaHurraydouă inimi cu gust de ceară
ne spionăm întrebările cu tălpile goale ne hrănim cu pulberea nopții polare ne iubim pentru că nu mai există altceva patul nostru acopere cerul nu eram decât un ciob răzvrătit și șui mi-ai
MMMaria MihaelaHurrayobsesie
toate iubirile au viforul lor acesta îmi sfâșie carnea mă obligă să renasc de o mie de ori mi se înfășoară pe degetele minții se ghemuiește la colțul gurii explodează pe vârful
MMMaria MihaelaHurraysunt o păpușă de lemn
sunt o păpușă de lemn înzăpezită îmbătrânind în paltonul chinezesc în zâmbetul căruia ecoul își trosnește oasele imaginația își face cuib în genele mele această prezență a ta m-a
MMMaria MihaelaHurrayinsidia
îți mai aud pașii prin iarba călcată de strigoi stele cu ochi sângerii își lungesc ghearele prin obrazul nopților vocile se sting ca un ecou în plânsetul tău această dragoste e un agresor
MMMaria MihaelaHurrayîn orașul acesta plouă
ochii trecătorilor au mâini de jăratec luna îngenunchează la picioarele tale muști din femeia care eram ieri sărutul unui corb mă înnăbușă zâmbetul tău mi se așterne pe umeri nu mă
MMMaria MihaelaHurraysub tălpile lunii de plumb
o liniște asurzitoare crește în interiorul meu sângele urlă prin o mie de inimi sfărâmate în palme ochii străpung pielea fragedă a adevărului foarte adânc sub machiajul perfect de
MMMaria MihaelaHurrayend
nu s-ar fi completat cercul dacă nu m-aș fi bucurat în secret de palmele care se doreau atingeri dezmierdări strecurate-n fâșii prin porțile tăcerilor prelungite acelea care nu erau decât alte
MMMaria MihaelaHurraybântui prin valiza mea goală
nu e niciun vis prin valiza mea goală știu că nu mai e nimic de făcut asta e ultima regulă de strivit buzele mă dor mă ard jumătățile asfixiate în os ale silabelor nu privesc la ultima
MMMaria MihaelaHurraypurificare
a îmbătrânit vara evadez dintr-un somn spartan încă țin în palme zâmbetul tău fragil nu știu cum voi ocroti flacăra nostalgiilor noastre teama ta mă înjughie până la os taie din sufletul
MMMaria MihaelaHurrayaceastă vară e aurie
se prelinge din mâinile tale miere aburindă cu gust de sâmbătă-seara am să-mi pun ochii senini buze de sărbătoare și un râs de duminică am să te-nsoțesc doi sau trei pași poate vor dura o
MMMaria MihaelaHurrayomul cu plete sângerii
ochii tăi nu mai sunt albaștri omule cu plete sângerii mă îmbraci cu privirea aceasta verde de la capătul unui basm degete-nfrigurate scotocesc prin cutii de ceață timpul în care
MMMaria MihaelaHurray