Poezie
insidia
1 min lectură·
Mediu
îți mai aud pașii
prin iarba călcată de strigoi
stele cu ochi sângerii
își lungesc ghearele
prin obrazul nopților
vocile se sting ca un ecou în plânsetul tău
această dragoste e un agresor
nesățios
la trântă cu un trup prea slab
născocit de un vis erotic
îi șoptesc asta căpușei din buzunarul meu
zâmbetul trecătorilor îți împietrește pe buze
alungându-mă
002.208
0