Poezie
Nada
1 min lectură·
Mediu
Mă scutur ca de friguri, îmi tremură musteața,
cobaii mi se-nchină în ploaia de atingeri;
orgoliul se înmoaie, sunt toată doar prelingeri
mă gâdilă sub fuste, o muscă, dimineața.
Îmi susură-n ureche imagini furibunde,
despre povestea noastră și cum avea să moară;
pe skype aud o voce, și nu știu dacă-i seară,
întind în aer buze lucioase, muribunde.
În sutien, șoriciu' nu-și mai găsește locul,
băiatul ăsta-mi cată prin straița cu merinde
ar vrea să se-nțeleagă că-mi dă, că nu se vinde,
dar văd în ochii-i foamea, cum își ascute ciocul.
El crede că-s o divă, își pregătește spada,
degeaba-i spun că-s numai o sursă de belele;
și-a încordat profilul cu tipe și manele
și speră c-o să molfăi, pe nevăzute, nada.
002289
0