Poezie

Recviem

1 min lectură·5 septembrie 2016

Mediu

În anii verzi cu lună plină te căutam ca un păcat

Sub pașii fulgilor de toamne, sorbeam potirul unui pact;

Creșteau pe mine clipe roșii, o strategie fără tact,

Trecea din umbră în lumină destinul unui zeu uitat.

Șopteau în glasul meu copacii, din ramuri albe de duios

Neștiutoare adorații, ce știu că nu le-ai mai avut;

Un imn menit să se înalțe cu ochii arși de nevăzut

Țeseau de zor în suflet macii, pe zborul unui albatros,

Dar s-a lăsat, pe urmă, seara, știam că n-o să mai apun,

N-am răsărit nicicând, niciunde, n-aveam nimic în mine bun;

Șopteau sub pasul mei copacii fotografii dintr-un album

În care țes povestea macii, cât eu mă rătăcesc pe drum.

N-ai să te-ntorci să-mi scuturi părul de sarea anilor uituci;

Mă vei găsi de braț cu marea, când voi purcede-ntre năluci,

Vor răsări din noi copacii cu ramuri albe de duios,

Și n-am să știu ce e păcatul, dar nu voi ști nici ce-i frumos.

002.246

Maria MihaelaHurray. “Recviem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-mihaelahurray/poezie/14096210/recviem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.