Poezie
*
1 min lectură·
Mediu
fierb un papanaș
ca orice om
trecut de primăvară
când mă trezesc
c-o palmă peste nas
iubirea m-a-ncolțit cumva de-o nară
mă strânge-n gheare-n
sutien dă ghes
c-un milion de rugi la subsuoară
eu mă strecor prin zâmbetul ei des
și mai aduc o sticlă din cămară
mai trag un gât tulburător de nes
trag tacticos din ultima țigară
mai nou de inocență mă tratez
și nu mai sar șotronul pe sub vie
convinge-mă că Raiul e deschis
și că n-am fluturi verzi în scăfârlie
poate așa mă voi opri din mers
ca un bondar greoi de veșnicie
002226
0