Poezie
scrisoare din orașul vîndut
1 min lectură·
Mediu
iubitule
am vîndut orașul
orașul acela în care umblam împreună
pe jos
prin iarbă
prin gropi și
prin clădiri pustii
ploua
pe drumurile pietruite
în nopțile în care mă purtai în haina ta
orașul acela în care mi-ai cumpărat aripi
prea mici
și n-am putut zbura
am vîndut orașul nostru iubitule
știi că l-am dat pe nimic
contractul l-am semnat la primărie
oamenii m-au întrebat unde ești
074.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Gold
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 67
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Gold. “scrisoare din orașul vîndut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gold/poezie/232213/scrisoare-din-orasul-vindutComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
m-a rugat ca si alte dati sa-ti raspund eu si sa fac in asa fel incat sa-l crezi. sa nu te las pana nu crezi. sa nu ramai cu vreo dilema. a zis ca notarul la care ai facut actele este un ticalos si ca de fapt ai vandut doar cararea spre starea civila. restul a ramas proprietatea voastra. mi-a mai spus sa-ti spun si despre... dar nu dintr-o data. sa-ti aduc aminte de curba aceea care da-n mare
0
iata o poezie la care te intorci cu placere
pentru ca iti place s-o citesti ca pe un cantec
greu e sa spui lucruri mari in cuvinte simple si putine
tu ai reusit aici maria
felicitari si invidii iti trimit
invidii=a se citi admiratie(valabil numai la doamne si domnisoare)
pentru ca iti place s-o citesti ca pe un cantec
greu e sa spui lucruri mari in cuvinte simple si putine
tu ai reusit aici maria
felicitari si invidii iti trimit
invidii=a se citi admiratie(valabil numai la doamne si domnisoare)
0
Ioan Mircea,
Sunt o naivă și te cred. Da, iubesc marea aceea de care spui, de mult timp n-am mai simțit-o. Data viitoare să-mi spui rogu-te despre...
Mulțumesc,Mirceo, mulțumesc. Primesc “invidiile” tale cu plăcere.
Sunt o naivă și te cred. Da, iubesc marea aceea de care spui, de mult timp n-am mai simțit-o. Data viitoare să-mi spui rogu-te despre...
Mulțumesc,Mirceo, mulțumesc. Primesc “invidiile” tale cu plăcere.
0
\"orașul acela în care mi-ai cumpărat aripi
prea mici
și n-am putut zbura\"
pai de-aia l-ai vandut... cumpara alt oras unde poti gasi aripi suficient de mari ca sa poti zbura...
prea mici
și n-am putut zbura\"
pai de-aia l-ai vandut... cumpara alt oras unde poti gasi aripi suficient de mari ca sa poti zbura...
0
Marian, am rîs, mulțumesc, încă mai rîd, ai dreptate, știi cumva unde găsesc un oraș cu aripi mari la prețul meu? Că așa zicea și el, că sunt o nemulțumită, da’ io vreau aripi comode , confortabile, ca să pot zbura în toate anotimpurile chiar și în cel necunoscut (anotimpul necunoscut-Mircea Lăcătuș), eu nu vreau doar aripi din acelea de unică folosință, ( pe care unii le înhamă de mai multe ori deși se vede că sunt peticite pe toate penele) Cu drag, omule
0
Maria, aripile cresc din noi, nu din afara noastră. Dacă nu le găsești acolo, mergi pe jos sau cu limuzina, dar ia-ți gândul de la zbor. Un personaj de-al meu spune: \"Zborul nu e pe scenă, Ana, nici deasupra norilor, zborul nu poate fi decât în noi\". Asta ca să nu te superi pe mine și să dau vina pe odiosul personaj:)
Textul acesta mi-a plăcut și m-a impresionat. Orașul acela nu poate fi vândut, nici donat ori înstrăinat în vreun fel...așa cum nu pot fi cumpărate aripi. Dar poezia e tare frumoasă .
Textul acesta mi-a plăcut și m-a impresionat. Orașul acela nu poate fi vândut, nici donat ori înstrăinat în vreun fel...așa cum nu pot fi cumpărate aripi. Dar poezia e tare frumoasă .
0
Mă bucur că știi foarte bine despre ce vînzări și cumpărări este vorba. Despre aceste alegeri care mai tîrziu le numim pierderi sau devin. Mulțumesc de faptul că-mi ești fidelă. Și mă completezi cu ceea ce-mi face bine.
0
