Maria-Gabriela Dobrescu

la mulți ani! mulțumim, Eugenia! să ne fie măcar ca până acum. cele bune!

mai aveți scaune libere și pentru întârziați? mă bucur că începeți anul cu poezie. ca să fie din plin și să ne aducă împreună. succes!

eu sunt sigură că nu te va părăsi coraline. este singura care știe să-ți asculte neliniștile. și nu te teme de ninsoare:)

iubirile secrete se ascund într-un anotimp pentru care închipuim gări, cafenele, grădini. pe femeile îndrăgostite în taină nu trebuie să le deconspiri.

dacă dispar cuvintele, poate ne va rămâne în pietre cântecul. cocorul aduce lumină în poemul acesta. în mitologia greacă , cocorul era asociat zeului Apollo, zeu al luminii solare, deoarece se credea că se trezește în fiecare dimineață, devreme, pentru a spune rugăciunile. poate ne va salva tristețile.

Raul, e fain dacă ți-am stârnit curiozitatea. va veni o vreme când. mulțam de trecere!
Florian, da, mai cred. tu știi mai bine decât mine ce înseamnă să îmblânzești păsări. mă bucur că ți-a plăcut. mulțam și ție!

sper să ne caute și ele pe noi într-o zi. mi-a plăcut mult poezia ta, doar că și eu amuțesc atunci când îmi place ceva foarte mult.

Alma, mulțumesc! mă bucur că ți-a plăcut titlul.

Adriana, da, a fost, dar mi s-a părut suficient ridicatul din umeri. ție ți-l voi citi cu "habar n-am" dacă ți-a plăcut așa. e un poem cu variante:)

Ottilia, poate că ai dreptate, dar m-am gândit că suntem într-un atelier de poezie și e bine să primim și să acceptăm păreri. mulțumesc mult pentru trecere.

Domnule Miclăuș, mulțumesc pentru variantă.
Silvia, de dragul tău o să-mi cumpăr un brăduț.
Domnule Pop, dacă v-a plăcut măcar ultima strofă nu pot decât să mă bucur. pentru dvs. ar putea să fie așa:

"iarna asta
mă întreabă despre noi
ridic din umeri
dau drumul cailor bătrâni
să se topească
în anotimpul de sare

și aștept"

Domnule Prundoiu, da, aveți dreptate titlul nu are nicio legătură cu textul. textul a fost trecut la "personale" tocmai pentru faptul că titlul acesta înseamnă ceva pentru mine. să zicem că este un fel de mesaj. despre do diez major nu cred că este cazul să vorbim aici.

Leonard, te asigur că titlul nu este căutat. mi-a fost "servit" ca să zic așa. la cât e de autentic, sincer, nu m-am gândit. referitor la ce ai spus despre poem în mare parte ai dreptate. minciuna nu mă caracterizează, dar trebuie să recunosc că nu știu să vorbesc despre morțile mele. mă bucur că ai văzut asta.

Călin, nu mă mir că ai găsit atâtea interpretări pentru titlu. cu siguranță printre ele se află și originalul. anotimpul de sare este și preferatul meu.

vă mulțumesc tuturor pentru păreri și Eugeniei Reiter pentru apreciere. mă onorează.

Raul, mulțumesc! mă bucur că ai trecut:)
Cezara, se aud caii. sunt într-un lan de maci:)dăruind, într-o zi, e posibil să și primim.
Domnule Emil, voi așeza steluța în vârful bradului pe care acum îl mai împodobesc doar în vis. vă mulțumesc!

mulțumesc pentru sugestie. am scos versul acela.

Adrian, mulțam de trecere și urare.
Silvia, da, ne rămân doar amintirile care, probabil, în timp, se vor estompa. mulțumesc și ție.

silvia, îmi place dragostea asta cu țepi. îmi imaginez cum stăteați voi așa adamici la un ceai conversând fără imagini. dragostea nu poate fi mărginită.

"să salvez o pasăre". pentru asta vei fi mai aproape de cer cu o treaptă. pentru tine o frunză ruginie de cireș sălbatic. ca să poți trece și peste toamna asta.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=A7-nTNj1ISQ#!

mircea, poate că suferința din iubire e o binecuvântare. nu ne putem împotrivi. mereu cineva ne va aștepta fără să știm. singurătatea nu are leac, dar castanii o îndulcesc cu amintiri. frumoasă e mireasa asta chiar și așa cu rochia lepădată în rădăcinile ierbii.

maria

e tristă coraline. uneori așteptăm prea mult de la oameni pe care nu-i cunoaștem suficient. și atunci suferim. oare nu depinde de noi să schimbăm lucrurile? unui suflet nu-i stă bine să umble gol. ajut-o pe coraline să se vindece de neînțelesul lucrurilor.

avem nevoie și de asemenea experimente, dar se spune că starea de enstază este foarte greu de atins atâta vreme cât suntem atât de mult orientați spre lumesc. ea presupune resorbție în sine și nu tensiune către celălalt. am citit că cine atinge enstaza poate să-și cunoască existențele anterioare, poate să zboare, poate să devină invizibil... din păcate, experiențele nu pot fi „povestite”. trebuie, așadar, să experimentăm și noi dacă vrem să ne convingem cum ar fi „Dacă ar fi vară în iarna închipuită din vara asta”.

Domnule Emil, am văzut cu întârziere lumina lăsată pe umărul acestui poem. între timp am trecut și munții. incertitudini mai am. am și toiagul. mai trebuie doar \"să-mi iau inima în dinții\". mă bucură mult trecerea dvs.

cu prietenie, maria