Poezie
Incandescență
sămânță nouă
1 min lectură·
Mediu
ca și cum acest pământ nu mi-ar fi mirosit niciodată pașii
tălpile n-ar fi fost martore
la aripile pe care le-am scos din cenușă
urzeala clipelor comune încă e plină de rănile degetelor stângace
cusătura imperfectă a zilei
arată cât loc alb
prea alb pentru miliardul de stele din piele
se coace în trăirea de mâine
inocența întorcea cuvântul de aur în brazda timpului nud
mirat unul se-mbăta privindu-se dublu
atent la plusvaloare
dumnezeu își spăla curcubeiele într-un bob de rouă
înainte de-a spune pământ
aripă
rană sub crustă de stele
și-a întinde văzduhul sub geană
ca și cum acest pământ nu mi-ar fi mirosit niciodată pașii
și doar el ar fi dormit pe umbra mea
incandescentă
022.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Incandescență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14147224/incandescentaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
„Dumnezeu” multiplică „plusvaloarea” până ajunge plus infinit și transsubstanțiază minusvaloarea ce are propensiune la minus infinit în plusurile în care inserează extra-urile și supra-urile.
0
Doar să ne lustruim bine oglinda eului, și incandescențele noastre vor schimba chipul lumii!
Mulțumesc Răzvane!
Mulțumesc Răzvane!
0
