Poezie
Tectonice
acuarela mâinii
2 min lectură·
Mediu
să ies din beția acestei zile prea lungi fără să închid cătușa
peste curcubeie
trag o dușcă de viață cu cei ce nu-mi mai sunt
țărm de inimă împănat de uriașe epave
răscoapte de nisipul iluziei
și otrava puterii
din pietre umblătoare
la carantină condamnat să mă lepăd de nopți acide și de șerpi
am trecut de mine fără să-mi port ochii
sub spini
și mâinile mi-s curate de timp când împing zidul de aer
dintre noi și orizontul puiandru din coastă
sub mască eu și tu ștergem pervazul de vise până la os repetând
în surdină mantra-nvierii
tot a treia zi întorc endemic clepsidra
ieșite din ciuperca atomică mâinile-s cheiță de aur oricărei temnițe
a fraților orbi zidire
pisez golgota sub talpă să nu-mi uit chipul și rugul
la cingătoarea clipei înainte
să eclozez
ritual de-nnoire inițiez în artere
smerenia ochilor umple ogorul palmelor
de semințe
înainte de-a le spăla strașnic în sânge
miracolele din temple încolțesc în singurătate
mugurii tainei în glonțul iubirii
răsucesc în cheie sol ținta din portativul pământului
și trag cu lumină
seismograful gâtului e blocat de păsări
ciugulesc cântece mute din oameni în vreme
ce transcriu pe curat
văzduhul
las testament lichid sub pardoseala inimii
reînvăț să pășesc
pe soare
022078
0
În panteonul tău zeii îți sunt poeziile.