Poezie
Tectonice
acuarela mâinii
2 min lectură·
Mediu
să ies din beția acestei zile prea lungi fără să închid cătușa
peste curcubeie
trag o dușcă de viață cu cei ce nu-mi mai sunt
țărm de inimă împănat de uriașe epave
răscoapte de nisipul iluziei
și otrava puterii
din pietre umblătoare
la carantină condamnat să mă lepăd de nopți acide și de șerpi
am trecut de mine fără să-mi port ochii
sub spini
și mâinile mi-s curate de timp când împing zidul de aer
dintre noi și orizontul puiandru din coastă
sub mască eu și tu ștergem pervazul de vise până la os repetând
în surdină mantra-nvierii
tot a treia zi întorc endemic clepsidra
ieșite din ciuperca atomică mâinile-s cheiță de aur oricărei temnițe
a fraților orbi zidire
pisez golgota sub talpă să nu-mi uit chipul și rugul
la cingătoarea clipei înainte
să eclozez
ritual de-nnoire inițiez în artere
smerenia ochilor umple ogorul palmelor
de semințe
înainte de-a le spăla strașnic în sânge
miracolele din temple încolțesc în singurătate
mugurii tainei în glonțul iubirii
răsucesc în cheie sol ținta din portativul pământului
și trag cu lumină
seismograful gâtului e blocat de păsări
ciugulesc cântece mute din oameni în vreme
ce transcriu pe curat
văzduhul
las testament lichid sub pardoseala inimii
reînvăț să pășesc
pe soare
022.094
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 206
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Tectonice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14146315/tectoniceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCÎn era omului creator, de nu vom dezlănțui toate forțele reclădirii interioare, mai ales acum când planeta se scutură din temelii suprasaturată de noxele unei locuiri înafara legilor divine - ni se va lua darul de a respira în această dimensiune.
Și da, Răzvane, „zeii îmi sunt poeziile”, ptr. că prin poezie (sau antipoezie după părerea altora)eu am revenit în această dimensiune acum 20 de ani, după ce plecasem dincolo. Deci, vremurile dure de acum, pe mine m-au mai îmbrățișat altădat și mi-au mai făcut darul unei noi vieți. Mulțumesc pentru scanările tale. Maria
Și da, Răzvane, „zeii îmi sunt poeziile”, ptr. că prin poezie (sau antipoezie după părerea altora)eu am revenit în această dimensiune acum 20 de ani, după ce plecasem dincolo. Deci, vremurile dure de acum, pe mine m-au mai îmbrățișat altădat și mi-au mai făcut darul unei noi vieți. Mulțumesc pentru scanările tale. Maria
0
În panteonul tău zeii îți sunt poeziile.