Poezie
Hum
catharsis
2 min lectură·
Mediu
în curând s-ar putea să plec ilegal
fără să mă-ntreb dacă iubesc acest timp sulfuric
nu respir cu o parte din mine
și doar zidul îmi gâtuie țipătul pisându-l
în oase fragile
invoc focul să descuie orizontul
îmbrăcată în verde port pelerină de liliac înflorit
peste noaptea care înghite artere
în îmbrățișare mi-era atât de cald cândva
dar am știut doar când mi-au fost amputate brațele
nefiresc s-a mărit spațiul dintre aproapele meu
și cel ce îmi poartă numele
pe talpa apusului
doar focul nu-mi lasă-n furtună genunchii
durerea în exces bruiază graiul vulturilor și nu mai înotăm în aceeași vocală
crește ca o maree culpa de-a nu avea anotimpuri
în privirea opacă
orbirea otrăvește carnea
violent ne urâm aerul care ne leagă plămânii
și strivim floarea de pe partea cealaltă-a planetei
pentru a ne vedea culoarea puterii
și-a ascunde abisul
focul știe să cânte la strună virgină cerul din pântec
nu putem cumpăra parfumul unei iubiri
fără să-i bem infinitul din pupă
în vertebre plouă endemic cu oameni de ceață și universul
e lestul din glezna fisurată
sunt singur cum ne știam de din vremi contaminate de ură
niciunul din mine n-ar vrea să-și spele degetele
în apele focului din stigmate
cu voluptate mă ucid în oglindă
mâini curate plivesc mântuirea noului soare
eu ridic jarul pe limbă
sub mască transpiră o agonie prea mare
pentru gura sfârtecată de clipă
022.402
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Hum .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14146153/humComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCAșa e Otilia - din păcate „firescul” omenirii a devenit cumva o stare tumorală; când verbul „a avea” sufocă verbul „a fi” totul curge într-o albie nepietruită de lumină, încât te-ntrebi ce credințe se pierd. Cumva Tătuca ne-a eliberat „agenda” tuturor să putem medita asupra coordonatelor eului, ce emitem și ce energii primim din univers! Și dacă aceste vremuri nu vor produce seisme în noi, și nu vom deveni arhitecții unor temple interioare noi - înseamnă c-am respirat zadarnic sub soare și nu vom merita nici iarba ce ne va crește pe mormânt.
0
"durerea în exces bruiază graiul vulturilor și nu mai înotăm în aceeași vocală"!