Poezie

Inima inimii

Ithaca sub pulbere de stele

2 min lectură·1 februarie 2020

Mediu

nu cer să fiu înțeleasă

știu că am să mor ca un șoim ars de ultima silabă căutându-și țara din inimă

mărturisesc îndoiala din litera cărnii

hrană tuturor viselor și putințelor mi-au fost înserările lumii

nu regret nici un fulger cuibărit între mine și înțelesuri

îndelung te-am așteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii

în sângele meu

am țesut toate războaiele în care te-ai rătăcit

după ce ți-ai scufundat în ispite insulele și pețitorii de întuneric

ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză nașterea murindu-ne împreună

încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp

colorate

împărtășirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii

odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-și suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor

pentru tine iubito ies din spuma dimineților cu poalele candorii suflecate

degetele știu să culeagă din lucruri aievea ca o boare

aritmetica simplă a iubirii

în care nimic nu se-adună ca suprataxă lui

este

te pipăi ca pe-o minune în pielea mea carnivoră

copilărindu-ne în bobul de rouă pe toate dimensiunile tălpilor

pelerinajele umbrei extrag ithaca din sânge ca pe o

miere polifloră

o carte își cartonează filele fragile între zalele rănii și-a bucuriei curate

ochiul a fost lăcuit îndelung de-o revelație

tunica lui nessus e mărime universală

întind brațele vântului împănate de șoimi și-o trag ușor peste inimă

ithaca îmi soarbe adâncul

001.453

Maria Elena Chindea. “Inima inimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14144360/inima-inimii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.