Poezie
Monologurile minotaurului
amnezice vene
2 min lectură·
Mediu
nerăzuit de fanatici de circumstanță
pășesc liber
printre coastele mele dispuse în semicercuri
singurătatea
molie kamikaze mă umple de larve
zimțata roată-a destinului
fără milă sfredelește limba mea de minotaur pe care doarme
ca un înger exilat
ariadna
după o downloadare eșuată a ursitei
tezeu și-a îngropat sub frunte
corăbiile visului eroic
odată cu marea ce și-ar putea rata suveranul nume
între două decapitări profetice
trag fermoarul urâtului
pe toate fiordurile
îmi permit luxul
cu mine însumi să ies la un picnic
pe țărmul indestructibil al unui labirint violet
temniță și rană circulară
din formele gândului comun am fost exilat
blestem
binecuvântare ocultă
sau întâmplare
spițele învârt timpul în măruntaie cu încrâncenarea sinucigașului
nici un vultur n-a explodat
fără complicitatea cerului din pupilă
de când ariadna a părăsit linia întâi a gloriilor știrbe
hairstylistul i-a scămoșat
ghemul părului
care trebuia să-i potențeze lumina
cine o să-mi spulbere acum gratiile
mutilările multiple
incestioasa noapte cum o să mai apună
pudică
în fiecare victimă inocentă
ca o penitență aurea glonțul zilnic care-mi traversa artere
glezne
ruine le gândului că trebuie să-mi fiu
sămânță carnivoră
să-mi devorez oasele până la un alb autentic
până încep să-i văd monstrului
adevărata față
și să râd
prea mult negru înzorise în unghia realității mele concave
labirintul este a doua mea piele
nu-mi furați moartea
ca un epolet bizar îmi crește din tâmplă
un alt podium te-așteaptă să-i murdărești cu frumusețe
treptele amnezice
preaînțeleaptă ariadnă adormită strategic
sub coastele mele de vifor
prea puțin sau prea strâmt este visul cel mai înalt
să ne încapă pe amândoi
în aceeași legendă
002386
0