Poezie
Ca să poți numi într-un fel inefabilul dor
scenă ocultă
2 min lectură·
Mediu
când nu mai poate cânta game stelare
pe o singură coardă
destinului
ca o soluție extremă drapat sub măști schimbătoare sufletul meu
poate eu poate tu
se botează în fa diez de-nsingurare
de lună plină
strigă nenumitului dor
”vin către tine iubite cu veșnicia zaharisită ca o miere florală
pe degete”
explozii în lanț
ca un descântec al nașterii vibrează de pretutindeni
cosmice defulări a luminii-n sinapse
din mine
țâșnesc misterios rădăcini
înfășoară fiecărei șoapte oamenii vrednici
să-i poarte tăciunii
cu inima hrană focului vetrelor sacre nu li se decolorează niciodată pulsul
în orice direcție aș toarce timpului
meridiane oarbe
vei auzi
”vin către tine iubite să-ți fiu vestală”
îmbrăcate pe dos cămășile ploii destramă incandescențe
la umbra viselor incestuoase
soră a tuturor erupțiile solare duc sporii voluptăților neconsumate
în solzii dragonilor
celulelor mele nu li s-a găsit
îmblânzitorul perfect
până la capăt n-am să merg nicicând
spiralat mi-este datul suflării
”vin către tine iubite” foșnește aerul în care-mi adorm iertările
să-mi pot ocupa rotunjirea în hambarele vidului beatific
materia știe vibra tonalități
chei magice descuie portative în epidermă sunetului astral
șoaptei mele hipnotice imprimă ardențe
”vin către tine iubite în respirul blând al veșnicirilor
să te poți locui ca un zeu”
însetarea ta fără saț călește oțelul vertebrei
până carnea va cădea de pe oase citindu-ți invers ecourile
”vin către tine iubite” ca să-ți fiu fără procură
în lagune
desfrânare de-albastru
023.561
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 232
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Ca să poți numi într-un fel inefabilul dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14102198/ca-sa-poti-numi-intr-un-fel-inefabilul-dorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
''Materia'' vibrează în ritmurile realității, pe când spiritualul vibrează pe frecvența sinelui spiritului, însă eu aș fi ''mers până la capăt'', căci altfel s-ar activa în mine renunțarea, blazarea, defetismul, indiferența și nepăsarea, poezia e atât de maiestuoasă, ca o rochie somptuoasă și imensă care îmbracă tot orașul.
0
Nu merg până la capăt Răzvane pentru că-s fascinată de jocurile energiei, de straiele materiei! Dacă aș merge până la capăt aș ieși din planșa dimensiunii! Și mie încă îmi place să filtrez travestiurile luminii! Mulțumesc de scanări!
0
