Poezie
Zebra ursitei șopotitoare
ulița copilăriei arsă de nove
2 min lectură·
Mediu
nu știu dacă tălpile tatei erau murdare de iubire
când m-aruncau în prăpăstii
și-mi sfărâmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți
cu zânele expulzate din pleoapă
farmecul se cojea de pe clopotnița visului
sub ghețuri râdeam brumat
grimasa batjocurii înfiera clipele ce furișau în marsupiu câteva candele
să-mi bea înserările argiloase
câteodată sângeram cioplind după mine
cu gingiile goale
în bazaltul destinului
nicăieri nu clipeam doar vântul năuc îmi aduna
gleznele uitate în smârcuri
alteori doar uimiri cu buze cusute își lăsau tatuaje sub pielea secundei friabile
cerul se zvârcolea în pântece
răzuit de albastru până în cartilajul încrederii
cum să te pipăi părinte fără amprentele eului în degete
vitraliile soarelui nu mi-au legat umbra
de tibia sorții și-am alunecat fără de veste uneori
în călcâiul stixului
conștiincioasă
învățam mersul pe sedimentele mirajelor cârja basmelor îmi era sprijin
nu foloseam crampoane din cauza rotulelor fisurate
(în ocna lor lacrimile săpau în sare fagurii inimii)
îngerii se ascundeau în agrafe
temători de furtunile care-i tapau zilei buclele
și-i smulgeau firele negre
din pelerina zorilor mi se furau bujorii
fideli doar scaieții rămâneau să-mi îmbrace timpul auster
și să acordeze viorile așteptării
doar morțile
erau blânde și-mi lipeau ca plasturi
sirene
peste rănile veșnic deschise
n-am primit informații
nici dacă mama a avut vreodată cum să umple ochiul furtunii
în care mă lăsam înfășurată
ca-n limbă de șarpe
(acolo era pădurea mea de pupile scormonitoare cu rădăcini în genune)
grădina ispitelor era doar varianta de rezervă
pe care n-o voiam uzată prea de timpuriu
jerba cuvintelor de aur nu mi-a împodobit fruntea copilăriei
dalta lor știutoare doar în obuze
mi-a dăruit culcuș spăimos în care balaurii
(cei mai de nădejde prieteni)
îmi treceau prin foc
oasele
să le călească oțelul
de-atunci periodic vulcanii mei trebuie răciți să nu înece
în lavă stelară
lumea
m-am îngropat în lumină până la brâul unei atingeri perfecte
în tendonul meu vulnerabil au pivotat grațios
toate iadurile
precum un phoenix al pubelelor din toate deșeurile vieții am erupt
la polii pulsațiilor și-al veșniciilor necenzurate de spaime
tata și mama
perfecți maeștrii astrali de ceremonii
sălbatic au tras în mine
cu fulgere
pânza freatică a iubirii s-a umplut de curcubeie galactice
ploaia de supernove m-a lăsat în prag
acasă
022.759
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 374
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 63
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “ Zebra ursitei șopotitoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14099539/zebra-ursitei-sopotitoareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Cred că ai imaginația cea mai de anvergură și uluitoare de pe site, imaginativul se desfășoară în ''curcubeie galactice'', ''plouă cu supernove'' în poezia ta, ale cărei ''pulsații'' rezonează cu ''veșnicia''.
0
MCȘi eu rămân uluită Răzvane de ce oamenii nu-și acceptă dimensiunea cosmică! Pentru mine e ceva comun să văd universul prin filtru dublu - de acolo de unde m-am întors eu (și de unde puțini se întorc) perspectiva asupra umanului e alta! Poate în lumea poetică termeni ca ”veșnicia, infinitul etc...” pot părea redundanți și grandilocvenți, mie mi se par profund adevărați și firești. De aceea îmbracă natural haina poeziilor mele, oricât sunt de ostracizați de lumea literară. E doar o nuanță diferită de cunoaștere pe granița dintre viață și moarte! Iar această poezie descrie o realitate căreia doar puterea alchimizării m-a făcut să-i fac față!
Mulțumesc pentru scanările fidele!
Mulțumesc pentru scanările fidele!
0