Poezie
Îmbăiată în apa oaselor
aripa care-mblânzește abisul
1 min lectură·
Mediu
stenic
organizez picnic la marginea ochilor
recalificat șarpele scrie sulfuric în pupilă despicată iluzie
atâtea geneze au eșuat în furtună
strivite de coasta neantului
soldații întorși din războaie
numără steaguri la o margine de ventricul
câștigul centralizează expirația humei
concluzionează
magistratul celest
îngenuncherile inevitabile
muiate în ruguri s-au făcut icoană
înrămate de iureșul sângelui
văzduhuri ocultate clocotesc în aripa gândului
irup înălțări
ispita
plachează magistral bunele mele intenții
a mă strecura nevăzut printre valvele rotitoarei vieți
într-o plutire domestică
devine aproape o imposibilitate
fără coacere brumărie
fermecate de apa oaselor
mâinile alunecă pe albii tocite nici un dragon nu mușcă din palmă
argintul trădării
pe vatra inimii doar sângele arde cu flacără albă
dar câtă culoare ne-ncape când pe rugă plutim dincolo de toate oglinzile
valului
misterului îi deschidem arterele
și ne bem din buza destinului cu-aceeași ardoare
de verde
013.007
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Îmbăiată în apa oaselor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14097599/imbaiata-in-apa-oaselorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cred că ai cele mai puternice imagini și metafore, care, din păcate, nu se încheagă într-o temă unitară.