Poezie
Nu mai strigați la îngeri
cad spre cer poeții
1 min lectură·
Mediu
să fim mai aproape
îmi cereai apăsat tot mai aproape
pe coastele mele să-ți ridic biserică
de trei ori pe zi
să țin slujbă de iertare a păcatelor
la toate răscrucile cărnii
sunt goală în palma trudită a efemerului mușcată
de toate rănirile ierbii
și-ale pământului
ispitele să mă urzice până la dizlocarea vertebrelor
se topesc sori în epiderma fiecărei vibrații
până-i țâșnește morții
sudoarea
din brațele ca niște ventuze
după ce ți-am îmbrăcat toate atingerile
până la capătul nopții
și-al zilelor decapitate de arșița cuvintelor
m-am întrebat
din care izvoare mă beau zorii
de cresc precum coca vieții pusă la dospit
în cuptoarele sângelui
văpăi saturate de nove sărută buza cupei
amprentele noastre florale
degajă miros de busuioc și ambră
când își izbesc depărtările
cu pocnet sec
graalul pupilei clocotește de curcubeie
numai poeții știu să-și risipească veșnicia
boem și tandru
precum un greier agățat de-un corn de inorog
pe o noapte înlunată
slova de aur desfide gura pecetluită a morții
ziua adevărată în os celest
ei o descuie prin fumul rugului în care pier
înviere în roșu pur
023.763
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Elena Chindea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Elena Chindea. “Nu mai strigați la îngeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-elena-chindea/poezie/14094833/nu-mai-strigati-la-ingeriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCDestul de des am locuit/locuiesc în punctul 0 - este ca o respirație în altar de unde ies pe curba lină a metaforei să-i filtrez dimensiunii umbrele, Răzvane! Și poezia mea îi îmbracă vieții (în modul meu particular și ciudat) toate curcubeiele! Mulțumesc de scanări.
0
Poezia ''clocotește'' de expresivitate, își risipește ''veșnicia'' în mod filantropic, în cuvinte încărcate cu absolut.