Poezie
Spini testamentari
poduri între silabe
2 min lectură·
Mediu
să merg mai departe doar pe alea din față a sufletului
mi-ai lăsat poruncă pe tăblițe stelare cum ce sub ce culoare libertatea mea creatoare
sigur își va aduce obolul fragilitatea elitrei declanșează taifunuri
dar și scufundă mările-n sertarele inimii niciodată nu-s prea multe provizii
când deșerturile îți testează tăișul ființării în carne
fiecare atingere exhibă sacrul prostituată focoasă viața până la ultima picătură
te stoarce de vlagă te mântuiește de te predai fără condiții
rugul se-ntețește cu sânge credința-i amnarul
ritualic ne prinde în mreje ursita numărat judecat condamnat
veșnicia ta schimbă iute veștmintele n-are nevoie de garderobieră e o artistă
make-upul profesionist mă-nstrăinează de mine
tu ști puterea părinte e necesar să rânduiesc cronologic
exploziile solare din vertebre strada poate să scuture-n artere mireasma teilor
să nu m-agațe amneziile oamenii pot să cotrobăie prin galeriile spaimei
galaxiile sunt intangibile orbitele vrerilor sub mână tainică desenează elipse
cât sunt pe zebra dimensiunii floarea de cireș
va urma același protocol al legii nu las urme de neșters pictogramele
peșterilor în care-mi odihnesc somnul au o viață a lor
flotabilitatea e greu de susținut
în granit
nu genunchi târșâiți și ochi năclăiți de nisipuri au măsurat distanța
dintre silaba handicapată și poemul împăturit
în file de soare
obstinat m-a dizlocat un rug rebel din peretele inimii
în ultima clipă primesc diagrame misterioase
întrebările nu mai au umbră poartă în pântec grăunțele genezei
ancestrale cuvântul se cere alchimic rostit
puterea zidirii moștenirea celestă accesată cu greu cap de pod
un mal de cer
cine-l ridică cine-și pune capul pe tipsie și execută ritualul genunii
limba șarpelui trezitor descuie broasca raiului în mine
001967
0