Poezie
Dizidență
pelerin prin propria viață
2 min lectură·
Mediu
- celor prinși în turbioanele dintre lumi -
”iar ai întârziat la petrecere
dizident în propria ta viață repeți ciclic în epidermă
un seism de lumină”
lasă-mă să intru în respirația omenirii
simplu și pașnic
să mă lovesc de ușile încuiate ale evenimentelor comune
nu doar să-mi pună piedică un miros înțepător
de legendă
aerul a căpătat atribute hipnotice
e o certitudine
colbul de pe brațele asudate ale oamenilor
îl pot răzui (pentru cronicile acestor psihotice vremuri)
și de pe elitrele unui greiere extrădat de furnică
din orchestra efemeridelor
singura de altfel
care își scrie simfoniile în arcuș de sunet măiastru
nu de putere politică
dirijorul poartă frac de miraje
pașaportul ce are vize galactice dintr-o flașnetă de efemer
îl extrage colibriul candid din harta cosmică
a ursitelor mele
periodic
ies amețită din malaxorul lumii
nu-mi mai cunosc pașii masochismul echilibrului
pe bisturie nu îngrijorează pe nimeni
(între circ și spital pericolul semnează protocoale secrete)
cercul își pipăie
unghiuri (atât de multe că formează elipse)
sub catrința clipei în polen de noapte
vis hoinar devorează vertebre cu golgotele-n spate
doar un fluture aștept să-și asume răstignirea
pulsul va găsi negreșit intersecția harului
interstițiul veșniciilor beatifice
tatuează carnea în care dumnezeu și-a construit cocon de odihnă
inima
022378
0
Dumnezeu s-a clonat pe el însuși în oameni, însă clonele nu se ridică la nivelele superioare așa cum spera el, sunt imitații jalnice ale sale, căci oamenii, dizidenți în propriile lor vieți, încearcă zadarnic să-și atribuie omnisciența și veșnicia.
Felicitări !