Poezie
Iluminare
dragoste cu alter ego-ul
1 min lectură·
Mediu
între mine și peretele inimii
nu mai găsesc nici o sete de care
să-mi agăț clipa (shaorma gustărilor zilnice plină cu de toate
mi-a compromis silueta afectelor)
n-am să te chem la cină pentru somnul fiecărei stele
rătăcită printre vertebre
tainele mai au timp să găsească elipsa perfectă
respirația unică
încă n-a găsit culoarul cosmic spre mine
(mai are de epuizat câteva miliarde sau mii de încercări
suprapunerile
nu-și topesc contradicțiile atât de ușor)
sting rugurile în sânge smulg măștile
pot să te ating
fără să produc erupții
iadul din tine poate trece dincolo de cireș
în grâul mănat de-o ploaie de îngeri
semințele ascund în cercuri concentrice
geneza încă neviolată de umbră
aștepți răbdător să mi se scurgă aripile în pântec
să trosnească focul din sâni
cuptoarele vor coace
pâinea în ceruri (prin decret prezidențial)
ești un nou prometeu (ai plătit scump recalificarea timpului)
ridici munți de flăcări în uterul meu sfidător
subțiată periculos
urzeala spațiului nu va putea ține
olimpul putred de zei
vulturii nu mai alunecă hămesiți prin mine
pat de iriși țese zborul lor
ne iubim atât de mult încât sângele nostru explodează
orbește galaxia
când te văd pentru întâia oară
părinte
022503
0

Am dezintegrat cu laserul privirii scutul energetic al poeziei, iar tainele poemului mi s-au revelat în nuditatea lor.