delir
e noapte
lângă ziduri groase
ascult fără să știu
un plânset
șoapte
cu chipul răvășit
de fum
de zid și plânset
printre picături de apă
căzute din nu știu care cer
zăresc ca
Căutându-te pe hartă
te-am găsit
chiar în odaia aceasta
în care, cândva te întâmpina
chipul senin al unui om
și fiecare lucru din jur,
purta simbolul
unui gând cald și sincer
pornit din
cu sufletul pe un pisc de munte
iubirea mea de prea departe
sunt aerul ce-ți mângâie privirea
sunt chiar și-n zâmbetul tău dulce
îți scriu pe o cetină de brad
numele-ți rar
și iartă-mă că nu
alerg în pustiu
poate te voi simții
sau te voi atinge
vom stabilii un nou limbaj
al bunelor maniere
al marilor mistere
al astrelor
vei înțelege oare
că suntem mesagerii
propriei noastre
odă părului tău
de pădure prea sălbatică
pentru inima mea adormită acum
sau îmbătată de frmusețea-ți pură
precum instinctul
mă înfășor în genele-ți candide
ca să îți simt plânsul
ce nu
undeva
pe un pat rupt
de strigăt
de nu se poate
de e prea târziu
ceas oprit de propia mișcare
perpetuum mobile tras de sfori
dans
undâ
umbră
timp întors în cascade
un cântec magic
ochii tăi întunecați
și mai adânci ca noaptea
marile patimi ale ființei
în ei le simt
clocotitoare lavă
abis fără sfârșit
linia orizontului
șarpe flămând
printre bucăți de rocă
plutind cu un surâs
ce nu-nsemna nimic
pe norul de fum al inutilității
ca o albină
căzută în mări
de voluptăți dulcegi amare
ruptă de stup
de acea unică menire ce o avea
cu suflet spulberat
Chiar dacă toate stelele
sunt reci și sclipitoare,
din cele patru puncte cardinale
vreau să privesc pădurea în asfințit.
Lumina violetă
pătrunsă printre frunze
dilată spațiul,
timpului îi
Inima îmi e hoinară,
iubirea e absentă
în locul ei
parfumuri nedefinite,
esențe tropicale,
brize polare,
culorile se văd prin fum,
picturi abstracte,
contururile doar unde
Iubirea e nouă,
iubirea e veche,
e frumosul fără pereche.
Te îndeamnă să speri,
să suferi,
să zbieri,
subjugă,
te minte,
te urcă la cer,
poezie,fantezie,
delir,mister.
Învață să ierți,
să
Dreptul de a te zbate,
de zbor,
de irealitate,
se compară cu acest zmeu de hârtie,
cu strigătul pescărușului,
cu orice dacă,
pornește din această parte a trupului,
dacă visează
Ușa dorințelor ascunse
de altădată
încerc să o deschid.
Briză erotică
privirea-ți însetată,
când eu,mă pierd
în ochii părerilor de rău.
Înșelătoare oglindă
ce îmi reflectă chipul
împodobit
Noaptea pe caii ei roșii,
cu respirația de început de lume,
cu ploaia, ca o veche simfonie,
mă face perechea
unei stele demult apuse
și-mi dă pentru totdeauna,
fiorul unicei iubiri.
Mă reflect
Îmi apropii mâinile.
Între palme,
simt sufletul de copil al timpului,
care mă face să înțeleg,
doar acum
gloria cezarilor,
cântul trubadurilor
și cum se mângâie stânca.
Mă plimbă pe un
E toamnă încă
și plouă trist
în visurile mele.
E frig,
în lacrima ce ochiu-mi obosit,
o mai ascunde.
Aș vrea să urc un deal.
Mă poticnesc mereu,
în acel loc,
în care,
caii,
au coame
În iarba sclipitoare,
de roua dimineții,
sărută-mi gândul bun,
la început de zi.
Eu rătăcesc cu el aiurea,
aicea sunt,
dar,
încă prea departe.
Adună picăturile de rouă
și vei vedea în
Pe palma ta,
în veșminte,
de toamnă târzie
selenară,
îmi trăiesc visul
cailor albaștrii.
Gândul alunecă
spre pădurea eternă,
vârtejul cerului și al mării,
simfonie de
Hoinara
vulnerabila-mi nemărginire
în mine plânge umbra.
Și umbra vinovată
mi se destăinuie sfioasă
nisip purtat de vânturi
visul de acum
încă o iartă.
E noapte,
e pustiu și frig
sub
Uitare,
corabie pustie,
departe,
dulce agonie,
timpul încă așteaptă,
uneori,
valuri de gânduri
spre tine mă îndreaptă.
In urmă-mi
pași rebeli pe nisipuri,
flacără și
Galben, roșiatică, însângerată
și pură,
cu respirație inegală,
noaptea
se apropie.
Netedă, calmă și tandră,
cu șoaptele-i tainice,
liniște-mi
picurâ-n suflet.
Fruntea și-o apleacă
plină
Îmbrățișând timpul ce va venii,
anticipând a șaptea secundă,
a simțurilor mele,
vis infinit,
mereu iluzie și poezie,
îmi strivesc umbra,
recompunându-mi destinul,
uit orizontul,
triunfând
