Poezii

o zi magică transformată-n legendă ne privește mereu ne așteaptă la țărmul unde am înecat iluzii am ucis flori de leandru și prea multă iubire pasărea nopții demult poposește pe umerii

așteptând să se împlinească și ultima profeție a secolului mă înalț deasupra durerii sufletul îmi e poezie puterea gândului-cer transparent picurându-mi lumină cuvintele mi se sting în

mângâind nisipul din piatra ce-și plânge stânca și amintirile îmi caut sufletul în valul ce tocmai a trecut peste mine fără să mă iubească fără să îmi cunoască numele și aștept

Nu sunt cine par a fi, sunt doar umbra veche a zidurilor casei mele, sunt cerul de deasupra visurilor mele. Cineva îmi fură mereu fluturii albi, ei revin când îmi înving frica. Poate într-o zi

Clipele se ard, îmi plutesc peste suflet, lumina mă strivește, mă întreabă de tine. Tu care nu zâmbești niciodată, tu care nu crezi în vise. Au mai rămas speranțe în tine? Au mai rămas

Te vreau pentru puțină nebunie, pentru un joc frumos, să arzi, să minți și să dezmierzi cuvinte. În orele de noapte și de taină, te văd în razele de lună și știu că te-ai desprins de

Închid în universul meu mirajul nopții. Și ca un trăznet, mă străbat impulsuri si senzații și vorbe fără de înțeles. Plâng și alerg în inima pădurii, în acel loc în care, am ascuns primul

Scrie-mi mereu pe aer de dor, de vis, de stele. Sărută-mi tăcerea și gandurile, cu rouă din soare, din floare, din tine. Mângâie-mi părul și genele cu sufletul, cu sângele. Vindecă-ți

Număr secundele. Între noi stă, neclintită și oarbă noaptea regretelor. Ca o pedeapsă, din fântâna cu vise, îmi furi mereu diminețile. Dureros și tandru, îmi dai în schimb strigătul

Mă porți în suflet, dar e târziu și toamnă și albe îmi sunt florile de foc. Mă porți în gând, dar întunericul mă soarbe, ascuns e jocul de noroc. Îmi mângâi părul, sărutul mă trădează, în

Ploaia mă îmbracă în hainele tăcerii, vântul mă zidește-n piramida uitării, privirea îmi pâlpâie a lumânare, amintirile, doar cuvinte spuse la întâmplare. Noaptea mă golește de

Tâmplele mă dor de atâta miracol, plouă cu fluturi, respir și sper. Impetuoasa flacără a vieții renaște în ramuri, efervescență divină, mângâierea dintâi. Dezlănțuire pătimașă a sevei

Un astru ce mă soarbe și se naște în mine, o! emoție divină. Tinerețea pământului, îmi palpită în vine, măreție inexplicabilă, voluptate deplină. Un fulger ce sfâșie noaptea adâncă, mă

O trenă albă de fulgi, sărută Calea Lactee. Furtuna luminii, aruncă la țărm ghirlande de stele. Vise și curaj laolalta, zămislesc curcubee, plutind pe aurul cosmic, deasupra templului

Hawai, vai,vai, broască testoasă mai mult țest decât oasă, morocănoasă și sfioasă, moasă de la frumoasă, drăgostoasă și focoasă, catifea, fie, brie, mumie, epidemie. Galapagos, gală,

la fel ca marea privirea ta mereu uimită măsoară veșnicia și totuși pașii mei devin tot mai grăbiți în așteptarea serii

mă strecor printre gândurile ce-ți mângâie privirea lumânarea iubirii pâlpâie prea trist ca să ne vadă raza ei fură mereu din mare doar perle false acolo unde valul și țărmul se

Iluminează-mă visare, da la nimic să pot urca către sublim. Dă-mi inspirația spontană, să trec de la banal la mistic și divin. Când pustiită de atâta iarnă-n suflet, aș vrea să mă împac cu

Stau întinsă pe verdele crud. Din pajiște se ridică îmbătătoare și dulce mireasma pământului și a plantelor suave. Cerul atingându-mă cu o desăvârșită iubire, mă transformă în aripă. Fur

Dă-mi fiorul impulsului dintâi, pulsațiile ce zămislesc păcatul, armonia acordului deplin și zborul dătător de libertate. Dă-mi infinitul universului astral și neuronii minților

Fericirea-gingașă deschidere a florii de foc de pe țărmul unde e atât de plăcut să aștepți răsăritul. Fericirea-posesiune la umbra amintirilor grele de sensuri. Fericirea de acum- dorul

Dimineață de vară Fereastra decupează în zare, un tablou cu dealuri simetrice. Afară palpită geneza pământului. Mă las asediată de culori, de văzduhul încins, de mirosul de rouă. O lumină

Cred în stele și în dragostea lor. Cum aș putea trăi fără iubire? azi versurile tale, mâine trandafirii care ucid sau neantul. Inventez un joc al destinului și mă încarc cu uimire. Veșnic la

Romantism, pesimism, genă, problemă, migrenă, progenitură fără ură, foarte pură, cu măsură, cântărită gram cu gram după un savant program.