Poezie

Neputinta

1 min lectură·4 martie 2006

Mediu

Mă porți în suflet,

dar e târziu și toamnă

și albe îmi sunt florile de foc.

Mă porți în gând,

dar întunericul mă soarbe,

ascuns e jocul de noroc.

Îmi mângâi părul,

sărutul mă trădează,

în loc de chip,

o umbră pe pământ.

Vrei să îmi furi privirea,

stângaci îmi este pasul,

în vise doar iluzii

și glasul tremurând.

Vreau să te ating

și sufăr.

Mă îmbrățișează noaptea

cu mantia-i de argint

și plâng.

002.534

Margineanu Doina Elisabeta. “Neputinta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/margineanu-doina-elisabeta/poezie/169035/neputinta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.