Poezie
Neputinta
1 min lectură·
Mediu
Mă porți în suflet,
dar e târziu și toamnă
și albe îmi sunt florile de foc.
Mă porți în gând,
dar întunericul mă soarbe,
ascuns e jocul de noroc.
Îmi mângâi părul,
sărutul mă trădează,
în loc de chip,
o umbră pe pământ.
Vrei să îmi furi privirea,
stângaci îmi este pasul,
în vise doar iluzii
și glasul tremurând.
Vreau să te ating
și sufăr.
Mă îmbrățișează noaptea
cu mantia-i de argint
și plâng.
002527
0