la despărțirea noastră
în dar
îți dau cheia de la un sertar
îți poți alege dintre jucăriile
ascunse în el
o păpușă sau un arlechin
un trenuleț deja uzat
de atâta stat și așteptat
să fie
In fiecare clipă
când ma iubeai pe mine
mi-ai strecurat o picătură
cu gust de paradis
dar m-ai facut să văd
că sunt nisip într-o clepsidră
iar eu visam
să fiu un talisman frumos
între
Între a te naște și a muri,
e minunea de a fi.
Mereu e un azi și un mâine,
un prezent și un trecut,
o clipă în fiecare clipă,
ce sprijină timpul nesfârșit.
În spirala infinită a vremii
plutesc
Fulgii păpădiei
ca niște inocente nepăsări,
se dizolvă
în albastrul pur al cerului,
ca un somnifer efervescent
într-o cană cu ceai,
din care beau grăbită
să-mi îmbăt cu somn și vise
inima.
în desișul gândurilor tale rătăcesc
ca să ști unde sunt
vreau să îți fur frumusețea aspră
lăsându-te devastat
ne vom cunoaște și vom trăi adevărul
dorește-ți marile patimi
adoră iubirea ca să
Transparență albastră
a văzduhului înghețat,
picură-mi în suflet
boabe de struguri zemoși.
Să mă bucur de surâs și lumină,
căci mă tem de moarte,
întuneric și ploi.
Ce simplă e
Un astru ce mă soarbe
și se naște în mine,
o! emoție divină.
Tinerețea pământului,
îmi palpită în vine,
măreție inexplicabilă,
voluptate deplină.
Un fulger ce sfâșie
noaptea adâncă,
mă
Îmi apropii mâinile.
Între palme,
simt sufletul de copil al timpului,
care mă face să înțeleg,
doar acum
gloria cezarilor,
cântul trubadurilor
și cum se mângâie stânca.
Mă plimbă pe un
cer în reciful de corali
al gândurilor mele
cu nori ce explodează
invadându-mă
mă descompun și recompun
între aceiași parametri
existența caravană
ce-și caută punctele
Credeam că albastrul e rece,
credeam că iubirea pentru tine trece.
Þi-am spus te iubesc,
când încă nu te iubeam.
M-am îndrăgostit,
când te părăseam.
Iartă-mă pentru cât te-am mințit.
Nu mă
Primăvara visului îmi pune
în prag, dulci aduceri aminte.
Încerc să le vând,
adierii de vânt,
ce tocmai intră în odaie
și plâng.
Tainic pâlpâie lumânarea
înmormântând secunde.
Ating cu
ochii tăi întunecați
și mai adânci ca noaptea
marile patimi ale ființei
în ei le simt
clocotitoare lavă
abis fără sfârșit
linia orizontului
șarpe flămând
printre bucăți de rocă
Uitare,
corabie pustie,
departe,
dulce agonie,
timpul încă așteaptă,
uneori,
valuri de gânduri
spre tine mă îndreaptă.
In urmă-mi
pași rebeli pe nisipuri,
flacără și
Scrie-mi mereu pe aer
de dor, de vis, de stele.
Sărută-mi tăcerea și gandurile,
cu rouă din soare,
din floare,
din tine.
Mângâie-mi părul și genele
cu sufletul, cu sângele.
Vindecă-ți
Stând de vorbă cu trecutul,
privesc în față necunoscutul,
drumul pe care
cu emoție l-am ales,
cu florile speranței
aș vrea să îl împodobesc.
Seninul de deasupra frunții mele,
clipe de
Inima îmi e hoinară,
iubirea e absentă
în locul ei
parfumuri nedefinite,
esențe tropicale,
brize polare,
culorile se văd prin fum,
picturi abstracte,
contururile doar unde
ne-am întâlnit o clipă
ca să iubesc
ca să urăsc
să-mi fie indiferent
și toate astea
n-au însemnat nimic
doar simplă
și banală tulburare
de tine nu îmi pasă
detest ce simt
și toate
Mă porți în suflet,
dar e târziu și toamnă
și albe îmi sunt florile de foc.
Mă porți în gând,
dar întunericul mă soarbe,
ascuns e jocul de noroc.
Îmi mângâi părul,
sărutul mă trădează,
în
O căsuță în inima pădurii
îmi e inima.
Văzul îmi e cerul.
Plânsul îmi e umbra.
În talerul balanței măsor
de-o parte visul și iubirea,
de alta speranța.
La mijloc e timpul
și oglinda
Dimineață de vară
Fereastra decupează în zare,
un tablou cu dealuri simetrice.
Afară palpită geneza pământului.
Mă las asediată de culori,
de văzduhul încins,
de mirosul de rouă.
O lumină
Chiar dacă toate stelele
sunt reci și sclipitoare,
din cele patru puncte cardinale
vreau să privesc pădurea în asfințit.
Lumina violetă
pătrunsă printre frunze
dilată spațiul,
timpului îi
Ce am iubit
și ce iubesc
e stea,e apă și pământ
e frumusețe și chemare.
Amândoi ,tu zi eu noapte
vom desena alt cer
și alte astre,
vom inventa o altă terra
și vom visa
și vom iubi
tu zi
