Marcu Costel Claudiu

Duh de porumbel alb suparat pe pacea ce-o reprezinta Azvarle din aripile inegrite de repetatele iesiri din valvatai de Iad Erupte pe pamantul saturat de sange si carne de eroi sau lasi proaspat

Suie mi-e mintea, incomod sta in trup, Mintea-mi e vant, corpul... povara, Ma leaga de glie printre noi toti. Auzi scartaitul? Este raspunsul. E mintea bolnava? E limitat trupul… Mi-s inger,

Frumos e orasul plouat… Frumos e in noiembrie de mezanim… In noapte grea sau dimineata aproape tarzie, Cu oameni putini pe strazile-i, sau deloc. Cu lipsurile de copii tipatori si golani de

Imi amintesc parca ar fi fost ieri… Atatea clipe minunate(sarman copil ce nu stiai ca traiesti fericire)… As vrea sa le retraiesc… Acum le-as sti si valoarea. Desi mi-as da seama ca nu e acelasi

M-am jucat cu viata, Si-am gasit ca nu-i asa cum o stiam; Cum cei ce joaca-n jur cu mine, Avanta vanturile-n varfurile de ei vrute; Si cum… N-au pasa de pasarile pasatorilor din jur; Vazut-am

Un inger plange acolo jos intre mormane de sicrie… Mirosul… ah da… mirosul nici nu mai conteaza, E o nimica toata pe langa durerea lui… Auzi tu… durere… un inger sa simta durere… Sa vada

Precoce se-nvarte ideea ce-apune dorinta, Prenascuta-n mormantu-i de ganduri, Ce cere o linie, nu vrea nimic nou. Pastor de fiinte pe fund de ocean Manuieste cu bata-i curentii adanci. O boare

S-au strans vremurile in acel loc atemporal in care nu mai conteaza nimic. Am imbracat haine de doliu pentru ceea ce-a murit si credeam c-ar fi raul. Cavaler anticrist plictisit in armura-i plina

Mi-a intrat in buzele frematande de dorinta tot ceea ce sufletul simte… In clipa-n care de-ale tale s-au atins Am explodat de fericire, am explodat de emotie… am explodat in mii de

Soaptele tale inaintau tiptil spre sufletul meu amortit de nestire, Fiecare din ele il gadilau, il surprindeau, Toate la viata il readuceau… Am pierdut atunci sirul gandurilor ce spuneau nu si iar

Clabuci de foc sar repezi topind incet sarea Spuma incinsa a flacarilor roz Aseaza-ntr-o ordine desavarsita totul, Aducand orice la nimicul perpetuum. Din vatra din care se nasc ei- toti

Afurisita icoana a vremurilor ce-au fost si s-au naruit. Afurisita imagine de trecut nefost inca dar dorit in fiinta. Afurisite dorinte ce ma scoateti din calmul indiferentei mele. Afurisite

De-aproape, din stanga jurului-mprejur spre spate, Se-aude de departe un mugur de lumina ce plesneste. Plesneste de ciuda, caci umbra intunericului gros, Ce-n jurui in hora de piatra se

Din noaptea-ntunecata a pornit alandala Sa strabata ca pana atunci fund de abis negru. Nu stia ce va sa vie si orbecaia ce de obicei: calcand prin balti bahlite, gropi cu ale caror hurducaturi se

Albinuta de zumbaire deschisa spre rasarit Reapusa la dorinta-i de a-si implini ziua. Se naste cu foi de gandire legate in trunchi Si creste-n copac fara ramuri. Invata sa zboare in zare de

Cantecul trist, nepamantesc ii vuia in toata fiinta. Nici macar nu stia ce si cum, Doar il simtea tremurandu-l. Fiori reci agale-i curgeau pe sira spinarii, Sunetele mute ii galopau turmele de

Mariti astuia cu doi ml… Aici sa-i mai dati somnifere… Tipa doctoral Pricu din viteza fluturandu-i halatul… Noaptea se lasa urmata de anuntul de culcare. Intrerupatoarele tacaneau a inchis urmate

Nascut dintr-un capriciu al mortii Sa numar cu unu mai mult Pe statistica-i lunga a mortalitatii. Si unu si altu suntem la fel Aparuti dintr-un dor sa ajungem Infern. Si suntem in viata si vrem

Caraus al Mortii aduce pe ucigasul lui Domn. Calatoresc impreuna pe aripa vecina. Lacrimi de ceara se scurg pe-un mormant Si fum ocrotit gadila nara-mi. Un glas farnait plange cantari

Un Dumnezeu care cantarea in mana stanga-I pe rand ce-i adevar, ce e minciuna. Tiptil se-apleaca peste lume… Culege-ncet ce-i drept… Rade… Ii place… Pentru bis… Se-apleaca usor…. Se

Valurile, satule de tot, pana si de ele, loveau malurile serpuinde sub un cer alergat de haite de nori ce vanau soarele in perioade. Izbeau oarbe in furia lor dizlocand muntii din jur, starnind

Fiecare are odiseea lui. Unul mai neinsemnata decat altul. A mea e tare neplacuta. Sa navighezi sau mai bine spus sa ratacesti singur pe o mare de lacrimi, ale carei intinderi sunt egale cu ale