MCMarcu Costel Claudiu
Verificat@marcu-costel-claudiu
iasi
„pierdere de timp”
I nascut II in viata inca III va urma
📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Intr-adevar, dar la o anumita parte totul ar deveni sinistru... As fi un om cu globul de cristal ce-ar fi vazut tot ce urmeaza.... Si-atunci pt ce m-as mai fi aruncat in tot ce \"azi\" mi-a oferit? Nu ar fi fort mult mai comod sa evit totul? Acel \"maine\" tainic e cel ce a stabilit trairile nu?
Pe textul:
„2-10" de Marcu Costel Claudiu
De îmbunătățit0 suflu
Contextstimabile, data urmatoare cand te razbuni pe ce comentarii primesti nu cauta texte noi... cu respect cineva care nu da doi bani pe critici...(in cazul asta te-ai dovedit si un critic de doi bani...)...
Pe textul:
„In timpuri" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextda. unele de o calitate mai indoielnica decat altele, si tot asa undeva spre o crama unde nu mai ajungem la butoaie...
Pe textul:
„Eu si prietenul meu imaginar" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextda... o ghicitoare... trebuia inca un vers in care sa pomenesc de \"doamne-doamne\"...
chiar devenea o ghicitoare in tot sensul cuvantului.
chiar devenea o ghicitoare in tot sensul cuvantului.
Pe textul:
„Divin dar nu prea" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextde obicei furia suprinde prin ea insasi, nu apare apasand butonul X de la telecomanda. felul de a reactiona.... mmmm.... si asta surprinde \"uneori\"...
Pe textul:
„Ce sa spun domle’!" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextimi cer scuze... cred ca a dat putin dadaismul peste mine... dar atragator titlu nu?
Pe textul:
„Sex-partea a II-a" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextpe linii de negru in negru ghicesc unde-mi sunt cu viata....
mincinoasa ursire de-a fi totul bine si-a luat totusi intamplarea in seama...
mincinoasa ursire de-a fi totul bine si-a luat totusi intamplarea in seama...
Pe textul:
„addiction" de Luminita Baboianu
0 suflu
Contexte verde dar inca, inca nu-mi vine a pasi... mi-e frica sa nu apara un sofer meserias sa ma duca la cealata intersectie...
titlu ce musca, si musca aprig din mine(parca ma simt in el insumi)...
titlu ce musca, si musca aprig din mine(parca ma simt in el insumi)...
Pe textul:
„poem despre el însuși" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextpoate din graba in care am scris sa nu aiba timp divinul sa vada. sau poate... am vrut sa fiu atat de rautacios cand am spus asta incat gandurile mi s-au balbait. nu e doar o greseala de tastare... asa am gandit pe moment...
Pe textul:
„Varsta a III-a" de Marcu Costel Claudiu
0 suflu
Contextcand ascultam o veste de la un oarecare plecam multumit spre casa stiind ca pe drum o sa mai dau nas in nas cu un vecin care imi va povesti acelasi lucru in maniera proprie...
stii?!?(intr-o zi mi-am spus)ce-ai zice de-o reeditare a vietii tale? asa... in cateva noi variante... neah!!(mi-am raspusns), si-asa memoria-mi ascunde-n uitare si clipele asa cum le stiu eu... la ce bun si alte variante?
stii?!?(intr-o zi mi-am spus)ce-ai zice de-o reeditare a vietii tale? asa... in cateva noi variante... neah!!(mi-am raspusns), si-asa memoria-mi ascunde-n uitare si clipele asa cum le stiu eu... la ce bun si alte variante?
Pe textul:
„egoism" de Luminita Baboianu
0 suflu
ContextMai stii cand strigai ca e intuneric? Nu puteai sa crezi ca
ne-au inchis in cutia aia pe care au numit-o sicriu... Nici mie, dar datele ce mi-au fost date ca hrana in timpul vietii m-au convins ca era timpul ca cel ce ne purta intr-ansul sa moara. Tu suflete il strigai pe Dumnezeu, eu... Eu ma minunam de dedesupturile lumii. Nu puteam concepe cum timpul curge fara ca noi sa-i mai simtim prezenta. Un foc nastea si murea determinand trecerea zilelor. Vecinii s-au dovedit de treaba. Au venit si ne-au batut in cruce sa ne invete cum merg lucrurile aici. Acum urcam mari, inotam printre munti, cantam epitafe.
Fiinta trecuta in nefiinte...
ne-au inchis in cutia aia pe care au numit-o sicriu... Nici mie, dar datele ce mi-au fost date ca hrana in timpul vietii m-au convins ca era timpul ca cel ce ne purta intr-ansul sa moara. Tu suflete il strigai pe Dumnezeu, eu... Eu ma minunam de dedesupturile lumii. Nu puteam concepe cum timpul curge fara ca noi sa-i mai simtim prezenta. Un foc nastea si murea determinand trecerea zilelor. Vecinii s-au dovedit de treaba. Au venit si ne-au batut in cruce sa ne invete cum merg lucrurile aici. Acum urcam mari, inotam printre munti, cantam epitafe.
Fiinta trecuta in nefiinte...
Pe textul:
„Cântul Celor Duși" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextsi dune, si oglinzi murdare... zac ascunse in noaptea permanenta a gandurilor... imagini neclare ce exprima ce vor ele... doar ce vor ele nimic din realitate. pasarea care zboara acolo nu arata decat un corp nicidecum un spirit. suflet ce iubesti, arsita dai(arsita ce zace inca inchiza in picatura neplecata), pasesti pe nisip fierbinte.. un iisus ce paseste pe lava... cauta in ascuns... nu renunta ascunsul...
Pe textul:
„Ca pe-o fotografie" de Catalina Stanescu
0 suflu
Contextoare sunt de ajuns acele porti uriase? incape sau trebuie sa se aplece? ar intra el in aceasta lume in care se starneste praful cand isi calca pasii spre noi? ar trece el prin panzele de paianjen sa reintre intre noi? ar mai intra el in copoul de acum sa stea sub acelasi tei batran de ani morti? poate si teiul si Eminescu tipa acelasi strigat: \"Lasati-mi moartea /sa mi-o mor... \"
Pe textul:
„Sub umbra lui Lucifer" de Catana Laura
0 suflu
Context