Poezie
Frumos
5 min lectură·
Mediu
Frumos e orasul plouat…
Frumos e in noiembrie de mezanim…
In noapte grea sau dimineata aproape tarzie,
Cu oameni putini pe strazile-i, sau deloc.
Cu lipsurile de copii tipatori si golani de colturile strazii,
Cu lipsurile de cainii care zac ascunsi acum sub balcone, masini sau cutii ce protejeqaza ceasurile de la gaze…
Cu lipsurile de dusmanii sau prietenii, cunostintele tale…
Frumos sa vezi haloul becurilor galbene cum frumos e sa le vezi reflectia in balti…
Frumos sa-ti vezi mutra oglindita in acelasi balti,
Frumos sa vezi iesind de neunde un om grabit si grijuliu sa nu se ude sau stropeasca.
Frumos e sa vezi un cuplu tacut cum calca mai grabit pe langa tine si sa-ti dai seama ca nu arati ca cel mai prietenos om,
Frumos sa-ti dai sapca de gen comunist pe a carei etichete scrie “Jing Pau Sping” de pe cap sa ridici ochii spre cerul inourat.
Frumos sa inceapa sa ploua si sa mergi fara nimic pe cap,
Sa-ti treci mana prin par, sa razi, sa zambesti sumbru, sa scrasnesti din dinti, sa scuipi…
Sa scuipi si sa scoti o tigara din pachetul botit ca l-ai tinut in buzunarul de la spate si ai sezut pe cine stie unde.
Sa injuri ca nu mai merge bricheta cu cuart, sa injuri ca a sarit piatra la bricheta ailalta, sa injuri ca sunt chibritele umezite, sa injuri ca acel chibrit ce s-a aprins s-a rupt si ti-a cazut in palma si te-a fript,
Sa reusesti sa aprinzi nemernica de tigara ce-ti roade plamanul, sa o tii in palma sa o protejezi de ploaie,
Sa tragi din tigara, sa-ti amintesti ca iubita nu-i langa tine si sa scrasnesti si injuri iar…
Sa-ti amintesti cum era cand erai doar un copil, cand mergeai descult prin praful drumului de tara,
Cand te intrebai de ce te-au lasat ai tai la bunici,
Tot atunci cand nu dadeai prea multi bani pe intrebari si mergeai prin gradina pe marginea viii si fredonai “fata draga nu fi trista, finca’ e pacat…”
Cand intrai in paravanul in care bunicu-tu beat, ca bause banii pe arvuna, facea oale pe care le vindea tiganilor care mergeau prin sate sa le vanda la un pret de cel putin doua ori mai mare, te intreba plat “Ba, borta covrigului…. Unde futu-ti o suta de mii de dumnezei de-ai ma-ti umbli?”
Tu dadeai din cap a nepasare te asezai pe marginea patului, te uitai la el cum suceste lutul ala si face din el oale, radeai in sinea ta ca facea ceva in forma de sex masculin(chiar asa arata…) si din el tragea torti pentru ulcele, oale si chiupuri.
Radeai cand injura impersonal ca dadea peste un bot si se chinuise sa faca oala…
Radeai cand chiupul ala mare (“de doi” parca-i spune) se darama intre mainile-i…
Te duceai la masa, bagai mana sub servet si rupeai o bucata de mamaliga si cautai cu ochii dupa mancare.
Colea bunicu-tu te vedea si-ti zicea “vezi ca odatura e sub masa in sala… pune capacu’ cel greu deasupra inapoi sa nu se bage mata cu mustatile in oala.”
Haleai si te intrebai unde e Ion a lu’ Chioru…
Cand ai strigat la poarta la el ma-sa ti-a zis ca nu-i acasa… si daca nu-i acasa cum de nu a trecut pe la tine sa te ia cu el? Ei lasa… nu-i paguba… te duci pe la Culai. Da las’ intai sa mananci s-apoi sa cotrobai in geanta lu bunicu sa vezi daca nu mai are biscuiti pusi deoparte.
Te impiedici si-ti amintesti de prezent…
Da… ai vrea sa fii iar copilul ala care dormea in fan, care fugea dupa carutele incarcate cu papusoi, care ajungea la padure la taiat de copaci…
Mai stii ca te puneau aia sa te uiti sa vezi daca vine sau nu padurarul, sa nu-i prinda ca-s la furat.
Mai stii cum te puneau sa strangi surcele si sa acoperi locul unde a fost copacul sa nu se cunoasca.
Da… nu mai esti copilul ala… acum injuri si tu (pe atunci nu stiai ce e aia),
Acum injuri ca bunicu-tu… tot sute de mii de cruci, biserici sau dumnezei…
Acum ai ganduri grele…
Acum iubesti… Da te simti singur… Unde o fi ea? Oare ce face? Oare nu ma face?
Acum iti amintesti si de fosta iubita… razi… “Asa mi-a fost mie iubirea? Aia ce a fost a fost iubire?”
Acum iti amintesti cat de curvar ai fost.
Iti amintesti ca ai spus ca te schimbi si ai reusit intr-o oarecare masura…
Te impiedici de-o bordura si calci intr-o groapa plina cu apa vascoasa…
Injuri amarnic… o javra de undeva din bocheti se sperie si fuge…
Se sperie si cand iese din boscheti te sperie si pe tine…
A-ti reusit sa va speriati unul pe altul.
Mai aprinzi o tigara… te intrebi de ce te intrebi atatea…
Pui sapca in cap si te uiti in palma… s-a facut o basica unde te-ai fript…
“Mama lor de tigari astazi…”
Frumos e orasul plouat…
Frumos sa fii singur sa-ti auzi gandurile…
Cum frumos sa-ti simti amintirile…
18.11.2005
001316
0