Poezie

Ireal

2 min lectură·19 august 2004

Mediu

Clabuci de foc sar repezi topind incet sarea

Spuma incinsa a flacarilor roz

Aseaza-ntr-o ordine desavarsita totul,

Aducand orice la nimicul perpetuum.

Din vatra din care se nasc ei- toti dracii-

O plita incinsa de dans s-a facut

Si-n dans indracit toti dracii s-au strans

Sa-mi celebreze venirea...

Ateriza-si din mormant drept pan-aici...

Se dovedeste a fi un loc de liniste.

Auzem si cantec si bocet

Si stiu ca aghiazma si fum de tamaie

Greu ma dureau.

Asa s-a pus capat ateistului eu, hranit de necazuri.

Al tau Dumnezeu nici n-a vrut sa ma vada

Mi-a facut drum direct pana-n baza.

Trecusem prin furci, in foc nu icneam.

O carte imensa atunci au deschis,

(Ailbib ii ziceau, sau Naroc-ul cel negru)

Si ma citeau: \"Voi veni peste voi sa va iau sub aripa,

Sa ducem totul in adevar. Va durea asta lumii,

Va durea lui Dumnezeu, Dumnezeu va durea umanitatii,

Caci a crescut-o prea multe milenii in mare minciuna.

Perfect nu sunt eu, perfect nu e omul,

Perfect nu e Cel ce ne-a facut precum El.

Iar pe voi toti muta-voi din ganduri tampite,

Veti promova adevarul, nu-l veti schimba.\"

Si-atunci pe-un Requiem mai vechi decat tot,

Scot fata-mi de sfinx de tot dintr-un foc.

Cu vocea soptita din Iadul de Iad,

Urlu la toti:

\"Ma veti asculta, ma veti urma, si nu veti cracni.\"

Si \"nima!\" urlara toti intr-un glas,

Si a-nceput adevarul...

Iasi 19.08.2004

001.497

Marcu Costel Claudiu. “Ireal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcu-costel-claudiu/poezie/83604/ireal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.