mara manolache

Crenguțele atârnă greu de frumusețea iernii, arbori dansează înveșmântați în clopoței cu clinchetul de gheață străpung liniștea albastră iar munți grei alunecă pe argintul lacului timid și

Îmi râde toamna pe nerăsuflate Se leagănă lumina deflorată Potecile pădurii înstelate Tremură pentru o iubire colorată. Alint frunza într-un început Unde ruginii ascult și le frământ Iertare,

Crengile iernii strigă bătrâne, Zăpada nervoasă întinsă de zâne, Cuvintele magice devin poveste Privește, lumea ta se prăbușește! Ploaia de stele aruncă cu lumină, Culoarea naturii devine

Cuvintele îmi sapă anotimpul învechit departe cerul plânge spală sufletul împotmolit se agață cu dorință o frunză de fereastra mea iubite toamna-mi râde la fel cum a mai râs nu lasă urme

Cândva răscoleam tăceri cu adiere de lalea, universul se mărginea doar la grădina ta. Creșteam tulpine de povești mă îmbătam cu seva lor, iubirea mea zburda, dar nu trebuia. E noapte

Zăpada nu arde Sufletele lumii încolțite Zăpada nu cere Mulțime neprihănită. Cerul apleacă stele Învârte culorile vremii Îneacă arbori cu vorbe Sărută pământul cu ele. Oameni iar se

Pe albul munților se scurge luna zâmbind atinge cu mâna zăpada întinsă pe brazi luminați ce parcă așteaptă să fie tăiați. O umbră albă se vântură în noapte e o vulpe adulmecând ce

Rămâi cu mine când roua mi se termină rămâi cu mine când anotimpul fură și-mi stinge forța rămai cu mine când lacrimi mă fură știi fără tine nu pot atinge lumina vântul m-ar duce

Petalele-ți sunt dalbe sclipiri de argint cu sufletul galbui,cu inima plăpândă încerc sa mi te apropii-iubire fără grai, iubire prea târzie,cu sufletul amar. E minunat de trist și gust amar in

Plânge anotimpul sfâșâiat de dor cu aripile frânte visează în dormitor, numai într-un singur loc mai poate răsări, dar ghemotoc. Culorile preling tristețe amară, e plin pământul ca o

Te iubesc ca pe o narcisă sfântă tremurul mânii prin rouă caută căldură prin frunze rătăcite de atâta furtună. Te iubesc cum iubește natura curcubeul luminii divine curge pictată de

Curge lumea cârduri de păsări negre și cerul parcă e întuneric și țipă vântul de tristețe. Mi-e dor, mi-e frig unde aș putea să fiu? Plâng copacii, tremură iarba iar mă scufund în apă, în

Mă închin cerului departe Răscolesc, tu cine ești? Vântul îmi suflă în față Petale de floare uscată Nu știu, dar mă prăbușesc. Stele fură din sclipire Copac cu ramura albastră Mă împletesc

Aș scutura cerul, bucăți din mine să înece oceanul rămas sec fără tine. Aș scutura luna, fragmente din lumină să curgă prin mine, le-aș gusta ca pe tine. Aș scutura norii, să fiu

Pe ape curg stele de zăpadă din frumusețea lor ies îngeri ce dansează, umerii-mi sunt grei de la ninsoare. Privesc în depărtare albul ce se transformă în fantasme curgătoare, lumina fulgilor

Ninge și fulgii par îngeri cu aripi desfăcute ce-mi mângâie iubirea, sărutul mi-l strivește și cerne iarna, imagini de poveste, mi-acoperă privirea și-mi fură sufletul zăpadă, visul meu râde,

Se scurg secundele prin mine, lumina nopții spintecă vise, undeva, o punte rea, împinge timpul spre ea. Norii grăbiți dezvelesc luna în liniște plânge o stea, petale de lacrimi

La poarta gândului \"pe lânga plopii fără soț\" trecu o adiere de tei misterioasă, mă trec fiori amari de poezie cu gândul la poetul Eminescu. Răsare luna sfioasă de iubire cu pletele-i gingașă

Tremură pământul de atâta ură, învrăjbire a scoarței că suntem români. Plini de lașitate și fățărnicie, ne ducem traiul cu mers scormonind. Unde ești țărână sfântă ce-ai plecat de

Timpul vindecă culegând din puritatea arborilor dăruind culoarea minții întunecate răsfoită, ar fi un roman încâlcit fără început, fără sfârșit dar exista credința, lumina din

Mă risipesc prin colțuri ruginite, cuvintele rămase s-au tăvălit adormite în umbra zilei zac arborii meniți să încălzească suflete, grăbiți. Se rup culorile de gânduri, mulțime aleargă printre

Visele le-ai atârnat de stele cumplita vreme a spalat din ele oameni reci aruncă cu mizerii să-ți spele inima de vraja mării. Luna veghează lumea plăpândă pulsează inimi la