mara manolache

Pășesc agale și-mi cântă toamna cu păsări și nori care plâng, cu vântul de dor, ușor arămiu, cu foșnetul dulce de fructe de vin. Pășesc, uitată de vis câmpuri uscate de iarba se întind și

Se lasă seara, separ secole de dor, viața curge printre râuri și mă poartă călător. Adorm adânc, visele îmi fură liniștea din gând. E încă iarnă, goală, pustie fără fulgi dar îngerii îmi

Cărările străbat prin viscolul care acoperă strălucirea anotimpului hilar de vreme mâncată de un timp nervos făr\' de milă, curioasă prind aripi astrale să curgă poveste, visele le împletesc cu

În urma ta, potop de frunze Ce-mi deranjează universul Încurc cărările spre stele Prea mult maro, mă domină. Pleacă toamnă, ia-ți culoarea! Nu-mi strica ordinea de zi Norii tăi prea gri mă

Risipiri de stele curg agale, în torente acre mă înfioară. Plâng munții în răsăritul clipei, luna așteaptă o schimbare, pământul suge bucuria tristă a orelor rămase fără frică, florile dorm

Sunt aici, rătăcesc imagini de rouă iubesc, cald, senin mă scurg, alunec prin raze, mă înfrupt tăria luminii o sărut. Adânc mă strecor cu aripile care dor, sunt munții pictați în

Se scurg ușor, se întind cu dor, petalele mă dor și norii plâng îmi uda chipul, mă infior și trec prin toamna zilele ușor. Arată-mi calea pentru mine grea, să fiu ce nu am fost, poate o

Se lasă seara pe sufletul din nori și frumusețea doare și stelele se sting. Aștept cu nerăbdare cuvintele din vorbe să le inspir adânc să-mi țină de urât. Și curge luna-n palmă cu ea să te

Plânge timpul după tine, lumina care nu mai vine, prin atmosferă alunecă steluțe, pe străzi aglomerate nevazute caut cu privirea care-mi rătăcește dincolo de mine se oprește. Plânge timpul

O lume neagră se desprinde cu rădăcini adânc înfipte pe malul apei speriate cu lacrima ce-ninge-noapte pe trupul stins, deschide o lumină. E liniștea atât rece pe strada mea portocalie, doar

Simfonii ascunse cu umbre pe pereți imi amintesc de tine de ochii tăi frumosi. Sunt umbră si lumină într-o culoare albastră, de mine desenată, de tine parăsită. Nostalgie neagră de

Ascultă melodia zilei Care caută cuvinte Ascultă liniștea ninsorii Ce atrage gânduri, vise. Împaca-te cu zborul Timid purtat de stele, Înfrigurat sădește aripi Norul pașnic îl

Îngheață iarna corpul cald se strâng genele de frig, pe-o stâncă-și poartă cântecul lăsat de crivăț ca un smarald. Fulguiește iarna pe melodii de dor răsar din cântece câmpii se întind

Picături de liniște freamată pădurea, de ciripitul vesel al frunzelor șoapte mi-e dor! De puritatea florilor, de sărutul cerului, freamătul pamantului mi-e dor! De copilaria verde al

Cuvintele aleargă pe buzele tale îngreunate de vântul care respiră fulgi și funingine. Aripile grele ți le scuturi pe iarna bolnavă fără picioare, timid dai la o parte timpul rămas o pată de

Umbrele clădesc copaci și cheamă șoaptele de primăvară rară să împletească zbor de floare. Până la suflet ajung norii triști printre munți coboară ninși, călători, hoinari, hilari, peste flori

Păsări negre acoperă cerul, norii îngreunați le spun adevărul, aripa lor se desface in amarul tabloului de toamnă bolnavă. Natura se dezvelește de podoabe, drumul întunecat îl lovește cu

Întind mâinile spre stele cu degetele mă agăț de ele în sclipirea lor să adorm mângâiată de un nor în leagăn de petale mă transform. Întind mâinile spre munți cu degetele crestele să le

Mi-s mâinile înghețate de al tău dor, cuvintele rod, cern speranțe natura magică mă strigă în lumea ei mă alint pe un nor. Te-aș ridica aproape ochi -ți sărut culori de stele -ți sădesc pe

Ocean de dor răsare, petalele îmi pătează cu picături de rouă valul crește mare, mă mângâie cu liane cu peștișori de floare și stele curgătoare. În adâncimea apei mă scurg printre

Trecute dureri cu formă de seară invăluite în stele si povesti, asteaptă-n cărări bântuite de toamnă, prin vuetul surd de iarba cântând. Prin aer se aud șoapte, fantasme dansează prelung și

Alunecă cuvântul în lipsa unui anotimp perfect se pierde strălucind rătăcind prezentul. Pe urmele zăpezii înfiorată de obraznicul frig încă răscolesc, mai caut fulgul meu din