Poezie
melancolie obosita
1 min lectură·
Mediu
Melancolie obosita ce-mi faci viata
ca un nor ciudat,
cand se aduna-n tuneric,
cand se imprastie in vant...
e ca un haos de durere
in care-si plang poetii
destinul lor nenorocit.
Asemenea Didonei
descrisa de Virgiliu,
e zbuciumul purtat prin haosul cumplit.
Se pare ca am murit...
colind intreg infernul lui dante
trecand pe langa minos cel hain,
e intuneric si ma doare,
tacerea-i lunga ca o smoala
in mantie de foc si valuri de raceala.
Atat de obosita ,incerc sa ma refac
din intuneric viata sa o iau...
Se pare ca alerg cu soarele de mana,
corole colorate de fluturi ma alina,
o zare fermecata cu ger plin de sclipici
ma trage ,ma adoarme in lumea din vis.
]
Din ceruri inalte izvoarele curg
lumina si intuneric, culoare s-au facut,
si frumusetea noastra de pamanteni iubiti
a invadat lumina si cerul cel de sus.
001.258
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mara manolache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
mara manolache. “melancolie obosita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-manolache/poezie/1774001/melancolie-obositaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.