Poezie
La timp
1 min lectură·
Mediu
S-a desprins ceasul vieții din cer,
Iar acum nu mai putem citi orele, zilele, anii
Și vârstele noastre s-au oprit pe un pod..
Parcă prin Iași era podul acela
Unde și-au prins copiii lacăte
Pentru ca nimeni să nu le poată fura amintirile
Și noi rămăsesem acolo, bătusem vârstele noastre la fel,
De fapt, aceste aspecte atât de banale, iată cum sunt
De ce mai trebuie sa răspundem la toate,
Cine ești?
Unde mergi?
Oricum întrebarea mea preferată ar fi acum
Cât de mult?
Dar nu ar fi mai înaltă decât celelalte , și apoi ..
Ar fi cam înghesuite răspunsurile
Înghesuite toate într-un ceas.
În ceasul acela răsturnat ...
În care târziu nu mai are loc
Și am rămas la aceeași vârstă pe loc...
Și, cam la aceeași oră, de ceva timp...
Ora la care pleacă rapidul spre București..
Numai că atunci când pleca era noapte...
Iar acum, tot cerul a apus.
02475
0

Eu rămăsesem....