Poezii

S-a desprins ceasul vieții din cer, Iar acum nu mai putem citi orele, zilele, anii Și vârstele noastre s-au oprit pe un pod.. Parcă prin Iași era podul acela Unde și-au prins copiii lacăte Pentru

MCMARA CHIRIAC

0

2

Am venit și-n seara sfântă Cu lumini să te colind Și în frigul plin de lacrimi Să te văd copilărind! Să uiți zilele și anii Toate-n care ai uitat. Redevino iarăși pruncul Ce cu îngeri te-ai

MCMARA CHIRIAC

0

0

Ce fericiți eram și ce nebuni Vorbind așa ușor de lucruri sfinte, Simțindu-ne asa de sfinți și buni, Lovind în ceilalți fapte or cuvinte. Ce fericiți eram cand judecam Noi, care

MCMARA CHIRIAC

0

0

Ce faci aici? Pe cine aștepți Desculță ? Crezi ca-ți va bate in geam vreun copil cu degete de ghiocei ? și dacă nu va ști că tu ești aceea din cartea cu zâne? aceea cu poveștile împletite și

MCMARA CHIRIAC

0

1

Lumina, până astăzi bândă Mă frige cu pustiu aici, A încercat râzând să-mi vândă Povești rotunde-n palme mici. Și-a colorat cu primăvară Pantofii care căutau prin praf Semințe risipite pe

MCMARA CHIRIAC

0

0

Ce s-ar întampla dacă-ntr-o clipă, aș uita... când noaptea-și apasă pașii sub cer, strângând tot apusu-ntre coapse de fier... de te-aș uita pe maluri de vânt născându-mă alta din alt

MCMARA CHIRIAC

0

0

Pielea mea prin tine miroase a mir Și a copiărie Și a cer! Clipe ce înainte de zămislire pier... Aș putea sa-ți păstrez lumina în coajă, să o port ca pe-un zâmbet, ce-n locul meu să

MCMARA CHIRIAC

0

0

Pe drumurile din povești Nu e niciodată târziu Sau greu să pășești. Treptele cresc din aripi, Și-n aripi înveți să-mbrățișezi Puțina clipă Pe care aici o pierzi. O scuturi din albastrul

MCMARA CHIRIAC

0

0

Port trupul de vorbe or gânduri Ce incă își caută existența in mine Fierbinți, din muguri de verde uscat, Se aprind din fantani care plang nesecat, Se-mbraca-n doliu de pamant, Ruine crescute

MCMARA CHIRIAC

0

0

Dumnezeu este Tată și știu Că mamă ești tu...femeie... Și-nainte de-aceasta esti fiică...nu fiu... Iar El prea puțina-ți ființă n-o știe S-o creadă-ntru-totul. Trup de femeie... Femeie!

MCMARA CHIRIAC

0

0

Trup de apă și de sânge Care naști, Care te pierzi... Azi mă strângi în tot ce doare Nu mai crezi Și nu mai speri. Sfâșiatu-m-ai în vorbe, Ori...în zdrențe de păcat, Învelitu-te-ai de

MCMARA CHIRIAC

0

0

Dincolo de poarta albă, Drum cu cioburi de sidef... Vin la tine ca o oarbă, Fără moarte, fără suflet, Și-mi car trupul ca o sclavă. Rupe-mi-l în palma-ți crudă, Și adună-mi-l din

MCMARA CHIRIAC

0

0

Am rupt spre cer o vâslă căutând Lumini în haina neagră-a nopții, Cu tălpi fierbinți și umede călcând Pe ascuțita palmă-a vieții. Plutesc cu fiecare piatră Abrupt e până dincolo de mine, Și

MCMARA CHIRIAC

0

0

E prea-ntuneric pentru dimineață Mai calc pe malul vremii orb Și valurile orelor măsoară Câte un gând pe care-l sorb Și-l clatină-n deșertul lor, Și-l împletesc în ritmul lumii, Mai bate-un

MCMARA CHIRIAC

0

0

De astăzi voi pleca Și-mi voi lăsa puțina moștenire acelora ce-mi vor ierta totul...ca pe o rătăcire... Îmi voi așeza fruntea pe suflet pentru-a te mai auzi odată, îți voi săruta trupul

MCMARA CHIRIAC

0

2

Ești atât de bătrân... Sufletu-ți prins printre crengile lumii... Îmbătrânești fără drum La umbra minunii... Încă mai crezi în toate acestea? Þi-atârna mâinile prin praful de stele, Prea ușor

MCMARA CHIRIAC

0

2

Din prea puține gânduri te găsesc, Te pierd cuminte în trecut... Iar eu...nu mă întorc aici, Rămân acolo unde m-am născut. Nici nu mai știu de lumea dinainte, Nu știu daca întradevăr am

MCMARA CHIRIAC

0

0

Aș fi vrut să culeg căldura și atingerea stelelor și goana prin viață a cailor sălbatici... Să le simt pe toate să le simt fierbinte, aproape aș fi vrut să le simt... Ca un basm ce

MCMARA CHIRIAC

0

0

E noapte și-mi pare că cerul cel negru cu albele-i stele a ieșit din tipare... Și-a coborât cu totul pe pământ. A alunecat prin vise unindu-se cu ele căzând din înaltul lui loc, printre

MCMARA CHIRIAC

0

0

Dintre-atâtea drumuri crude Toamna s-a oprit la mine. Nu vorbește, nu aude, S-a sălbăticit prin lume... Nu a spus de ce-a venit, Nu a spus de ce plânsese, Toamna, azi, a poposit Nu în

MCMARA CHIRIAC

0

0

Când te voi întâlni, ca prima oară, Am să-ți sărut obrajii plini de sare. Și-n gândul tău străin de bucurie Îmi voi lăsa cuvintele să moară... Și voi muri si eu, neînsemnat, Cum noaptea

MCMARA CHIRIAC

0

7

Motto: Am bătături atât de vechi Că nu mai pot simti durerea, De astăzi, pot simti Doar mângâierea... Am mers pe drumuri, printre munți Cu tălpi însângerate, Am dus pe

MCMARA CHIRIAC

0

0

Ninge blând, ninge în martie. Printre flori cad lacrimi, lacrimi albe, albe flori... Prinde astăzi ninsoarea în palme și florile albe din obraji! Aleargă, aleargă, ca fulgii ce plâng printre

MCMARA CHIRIAC

0

0

La început a fost cuvântul... unul singur... apoi, un om care a învățat după dânsul să cânte. Și a cântat până când s-a auzit murmurând numele iubirii. Atunci a învățat omul să plângă...

MCMARA CHIRIAC

0

0

Mi s-au învinețit unghiile pentru ca mi-am curmat cu ele zborul spre tine! Mi-am înfipt unghiile-n gânduri și le-am zgâriat pe aripi și le-am închis în scânduri! Și se zbăteau sălbatice,

MCMARA CHIRIAC

0

0

Vreau să te strig! Să vin și să te-nvălui Cu mirosul de portocale și salcâmi. Și să mă sorbi în răsuflare Și să mă naști apoi, A doua oară Pentru-a nu fi singur. Pentru-a fi...noi.

MCMARA CHIRIAC

0

0

Pământul și cerul și gândul mă dor! Mă dor ca și când mi s-ar rupe tot trupul și sufletul și-ar pierde simțirea. Și-n toate să știi cum se gustă sfârșirea. Fă-mă pământ! Să mă doară

MCMARA CHIRIAC

0

0

Am poposit la malul tău, bătând albastru-n piept de flori. Bătând... am obsit și m-am plecat ca un copil plângând. Daca mă plec întâia oară nu știu. Sau, poate...am uitat. Și mă privesc în

MCMARA CHIRIAC

0

0

Din cer te-ai născut ca un blestem, Nebună, sălbatică mare. Mi-ai prins piciorul Ca-ntr-o-mbrățișare. Mă doare acum locul Unde te-am călcat Răpindu-ți o rază de soare Cu umbra-mi confuză și

MCMARA CHIRIAC

0

0

Pământul m-a-nlănțuit M-a prins de păr ca un nebun, Ca un flămând, Mă ține ca pe un copac Înfipt cu ghearele de fiară În scoarța-i noduroasă și amară. M-a prins de aripi Ca-ntre munți Și mi-a

MCMARA CHIRIAC

0

0

Sunt o după-amiază Și soarele mi s-a ascuns sub tălpi Și-am devenit lumină! Și-n jurul meu, Și-n mine... E târziu... Iar pe-nserat umbrele pier. Și nu mai am nimic. Decât urmele tălpilor

MCMARA CHIRIAC

0

0

Sunt o pasăre Uitându-și drumul De dus sau de-ntors. Singura-amagire Este către sus. Părăsind tărâmul Celor ce s-au dus, Celor ce-au venit, Rămânând misterul Celor ce-au murit, Am găsit

MCMARA CHIRIAC

0

0

Cuvinte fără nume, Cuvinte ne-nțelese Legați-mă de lume, Legați-mă de vise. V-oi fi uitat pe toate Astăzi vorbesc cu vântul Tristețea-mi nu o-ncape De-acum cuvantul... Nu vă mai știu,

MCMARA CHIRIAC

0

0

În sicriul pietrelor de râu Mi-am îngropat iubirea și tăcerea. Ca-n verdea lor străină strălucire Să-mi pierd și rațiunea și simțirea, Și să mă pierd cu totul, ca în moarte În sicriu de ape și

MCMARA CHIRIAC

0

1

Viața mi-a dat pedeapsa Și-a plecat zburdând spre umbră Chicotindu-și prin blesteme Versul alb cu trenă lungă... Și s-a prins in dans cu luna, Și-mi cânta in pas nătâng Vorbele cu care

MCMARA CHIRIAC

0

0